Înarmați cu crucea și cu cuvântul lui Dumnezeu ei au susținut moralul soldaților și i-au încurajat să lupte până la sacrificiul suprem pentru apărarea țării. Dintre cei 204 preoți militari, 5 au murit pe front, 6 au fost răniți iar 19 au fost declarați dispăruți.

Încă din perioada de neutralitate a României, în 1915, pe lângă pregătirile militare necesare pentru intrarea în război, au fost luate și măsuri pentru pregătirea sufletească a oștirii “pe temeiul religiunii”, așa cum consemnează mai multe documente ale vremii păstrate în arhivele Armatei române. În mai 1915, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis înființarea unei structuri bisericelti noi, anume Serviciul Religios al Armatei Române. În fruntea acestui serviciu a fost desemnat profesorul universitar de teologie morală Constantin Nazarie. El avea să elaboreze un plan de instrucție pentru preoții care au fost mobilizați. Fiecare episcop a desemnat pentru mobilizare un număr de preoți ajungându-se la un total de 252 care aveau să-și părăsească parohiile sau locul de slujire pentru a deveni preoți militari. Din cei 252, doar 204 au corespuns criteriilor pentru înrolare.

Protopopul Serviciului religios al armatei, Constantin Nazarie a elaborate un set de instrucțiuni care să stea la baza pregătirii clerului militar și a organizat întâlniri cu preoții mobilizați în mai multe locuri. Tot el a publicat și o broșură care conținea “Cuvântări pentru ostasi si rugaciuni pentru Oaste, Rege si Popor în vreme de razboi”care a fost distribuită în unitățile militare.

În predicile pe care le țineau înainte de luptă, preoții militari accentuau ideea că „suferința si durerea unui om e nimic față de durerea, jalea si robia unui neam întreg, dacă nu ne-am jertfi pentru binele lui. Semnele și rănile căpătate în război rămân cele mai frumoase podoabe ale unui ostaș. Înaintea lor se vor pleca cu respect si venerație ceilalți fii ai țării, ca și urmașii lor, cărora, prin jertfă li s-a pregatit o viață mai demnă si mai frumoasă”, așa cum era scris în broșurile pe care preoții militari le purtau cu ei. 

În geanta specială a preotului militar se mai găseau  Epitrahilului, cutiuța de argint cu Sfânta Împărtășanie, Crucea, două cărți bisericești: Aghiazmatarul si Panihida, două șervete mici, lingurița, o sticluta cu vin, o farfuriuță de metal, o sticluță cu spirt sichibrituri. Vasele liturgice necesare oficierii Sfintei Liturghii și cărțile mai voluminoase erau cărate în trăsura cu bagaje într-un cufăr pe care era inscripționată o cruce. O cruce albă era cusută și pe mâna stângă a uniformei preotului. 

Activitatea religioasa desfășurată de catre preoți în campanie nu s-a limitat numai la cadrul strict al unităților militare. Ei au oficiat slujbe împreuna cu preotii localnici pentru populatia din Moldova neocupată, apoi pentru cea din Basarabia, Bucovina sau Transilvania. În spatele linei frontului, alți slujitori ai Bisericii, în special călugărițe, au participat la cursuri de infirmiere și au acordat asistență medicală răniților în război. Numărul lor a fost oarecum egal cu al preoților mobilizați pe front, adică 200.

Din rapoartele pe care ofițerii Armatei Române le-au dat după război, reiese că aproape toți preoții și-au îndeplinit cu success misiunea pentru care au fost mobilizați, aceea de a-i întări sufletește pe soldați. 
Ca o recunoastere a meritelor lor deosebite, numai în perioada 15 iunie 1917 - 1 mai 1918, 147 preoti mobilizati au fost înaintati la gradul de căpitan asimilat.

Dintre cei 204 preoți militari care s-au aflat în misiune în mijlocul trupelor române în timpul primului Război mondial, cinci au murit pe front, șase au fost răniți și 19 au fost dați dispăruți. Cei cinci eroi care și-au dat viața pentru țară din rândul clerului au fost: Armășescu Nicolae, preot în Regimentul 2 Vânători, Bârlogeanu Dumitru, preot în Regimentul 51/52 Infanterie, Ionescu Ștefan, preot la Regimentul 3 Infanterie, Rătescu Ion, preot la Brigada 2 Roșiori și Cerbulescu Ion, preot la Spitalul de Evacuare nr. 1. Ei se adaugă celor 330 000 de ostați români căzuți eroic pe câmpul de luptă în Primul Război mondial. Tuturor le datorăm recunoștință și gând de rugăciune pentru jertfa lor pe care s-a clădit România în care trăim astăzi.

Sursa: RRA