Otilia Valeria Coman, pe numele avut la naștere, a venit pe lume la 25 martie 1942, la Timișoara. În anul 1954, a debutat ca poetă în reviste de tineret, apoi în “Tribuna” (1959) și în antologia “30 de poeți tineri”. În anul 1960, s-a căsătorit cu scriitorul Romulus Rusan, iar între 1959 și 1964, a lipsit din paginile revistelor literare, având interdicție de publicare, fiind fiică a unui deținut politic. În perioada 1962 – 1967, a parcurs studii de filologie romanică, fiind licențiată a Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca. A revenit cu opere publicate în anul 1964, la “Contemporanul”, unde a deținut ani de zile rubrici permanente, în același an având debutul editorial, cu placheta “Persoana întîia plural”, se arată într-un material realizat de RADOR. 

A colaborat apoi la multe periodice din țară, printre care “Viața Studențească” sau “Amfiteatru” (1968-1974).

În anii 1973 – 1974, a obținut o bursă de studii în cadrul Programului Scriitoricesc Internațional al Universității din Yowa City (SUA).

Între anii 1975 – 1977, a fost bibliotecară la Institutul de Arte Plastice ”N. Grigorescu” din București, iar în perioada 1977 – 1979, a fost redactor la Uniunea Scriitorilor.

În anul 1985 i se stabilea o nouă interdicție de publicare, declanșată de ciclul de poeme din revista “Amfiteatru”.

În 1988 apăreau versurile pentru copii din volumul “Întâmplări de pe strada mea”, însă pentru publicarea unei parodii a dictatorului sub această formă a fost din nou interzisă timp de un an, revenind în 1989, când îi va apărea culegerea antologică de “Poezii”, cu o prefață de Eugen Simion.

Ana Blandiana s-a impus printre poeții cei mai reprezentativi ai epocii, publicând “Călcâiul vulnerabil” (1966) și “A treia taină” (1969 – Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), “Cincizeci de poeme” (1970), “Octombrie, Noiembrie, Decembrie” (1972), “Somnul din somn” (1977), “Ochiul de greier” (1981), “Ora de nisip” (1983), “Stea de pradă” (1985), “Arhitectura valurilor” (1990), “La cules de îngeri” (1998), “Soarele de apoi” (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie), “Refluxul sensurilor” (2004).

A scris și versuri pentru copii: “Întâmplări din grădina mea” (1980), “Întâmplări fără Arpagic pentru cititorul cel mic” (1991), “Cartea albă a lui Arpagic” (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii).

A semnat tablete, eseuri, însemnări de călătorie, adunate în volumele “Calitatea de martor” (1970), “Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie” (1976), “Cea mai frumoasă dintre lumile posibile” (1978), “Coridoare de oglinzi” (1984), “Autoportret cu palimpsest” (1986), “Ghicitul în mulțimi”, “Geniul de a fi” (1998), “Cine sunt eu?” (2001).

A mai publicat, în colaborare cu soțul său, Romulus Rusan, cărți de interviuri cu personalități ale culturii românești: “Convorbiri subiective” (1972), “O discuție la Masa Tăcerii” (1977).

Ana Blandiana a abordat și proza fantastică, publicând “Cele patru anotimpuri” (1977, 2001) și “Proiecte de trecut” (1982), ambele volume apărând sub titlul “Orașul topit și alte povestiri fantastice”, în 2004.

A obținut alte burse de studii, la Heidelberg Universität (1991) și The DAAD Artists-in-Berlin Program, Deutscher Akademischer Austanschdienst, Berlin (1993).

În 1992 i-a apărut romanul “Sertarul cu aplauze”, foarte apreciat de public și critica de specialitate, iar în 1994 i-a apărut volumul de nuvele “Imitație de coșmar”.

I-au fost traduse în foarte multe limbi volume de poezie precum și grupaje de poeme, în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.

Acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura sa, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

Blandiana a realizat mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie, în calitate de invitată a unor universități, academii, organizații culturale.

După Revoluția din decembrie 1989 a făcut parte din Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, din care a demisionat la 29 ianuarie 1990, în semn de protest față de transformarea FSN în partid politic. 

A inițiat organizația Alianța Civică, fiind președinte al acesteia în perioada 1991-2001.

Alături de Romulus Rusan a inițiat, în 1993 și a realizat, sub egida Consiliului Europei, primul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din lume (Sighet, România), iar în 1994 a fondat Fundația Academia Civică (a cărei președinte este încă de la înființare), organizația neguvernamentală care administrează Memorialul Sighet.

Este președintă de onoare a PEN Club România, membră a Academiei de Poezie ”Stéphane Mallarmé”, membră a Academiei Europene de Poezie, membră a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).

Este deținătoarea a numeroase premii, titluri și distincții, obținute atât pentru activitatea sa literară cât și pentru realizările sale civice: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1969), Premiul pentru poezie la Academiei Române (1970), Premiul internațional Herder, Viena (1982), Premiul de proză al Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (1997), Premiul de Literatură pentru Copii (1998), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (2000), Premiul “Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor (2001), Premiul internațional Vilenica, Slovenia (2002), Premiul internațional Giuseppe Acerbi pentru poezie, Italia (2005), Premiul Internațional Camaiore (2005), Premiul internațional de poezie al orașului Aquila, Italia (2007), Marele Premiu al Festivalului Internațional Lucian Blaga Ediția XXVII (2007), Premiul Revistei Observator Cultural pentru Memorialistică, ediția a VIII-a (2014), Premiul “Opera Omnia” acordat de Revista “Convorbiri Literare”, ediția a XVIII-a, (Iași, 2014), Premiul “Poetul European al Libertății” (Gdansk, 2016).

A primit, totodată Marele Premiu FestLit 2016, Cluj (2016), Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia acordat de Revista Observator Cultural (2017), Griffin Lifetime Recongnition Award, Toronto (2018), Cununa de Aur, Struga (2019), Premiul Jan Smrek, Bratislava (2019), Premiul Național Lucian Blaga (2019), Premiul Internațional Fondazione Terzo Pilastro, Roma (2020).

Ana Blandiana este cetățean de onoare al municipiilor Sighet, Botoșani, Timișoara, Oradea și a fost recompensată cu decorația regală “Nihil Sine Deo”, Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler (2009), distincția “Femei curajoase din întreaga lume” (Departamentul de Stat al SUA, 2014).

Este, de asemenea, Doctor Honoris Causa al Universității de Vest, Timișoara (2015), Doctor Honoris Causa al Universității Babes-Bolyai (Cluj, 2016), Doctor Honoris Causa al Universității “Dunărea de Jos” (Galați, 2016).

Începând cu anul 2012, are loc, la Brăila, „Festivalul național de creație și interpretare pentru elevi Ana Blandiana” (FAB), inițiator și realizator prof. Gabriela Vasiliu.

La 20 noiembrie 2010, în cadrul celei de-a 17-a ediții a Târgului Internațional Gaudeamus — Carte de învățătură, Ana Blandiana și-a lansat cartea de poezie, “Patria mea A4”.

În anul 2013, Ana Blandiana a mai publicat un volum de eseuri, intitulat “Fals tratat de manipulare”, iar în 2016, volumul de poezie, “Orologiul fără ore”.

Fotografii din arhiva personală realizate la Memorialul Sighet, iulie 2016