Farrokh Bomi Bulsara, pe numele său real, s-a născut la 5 septembrie 1946, la Stone Town, în Zanzibar. Numele său este derivat din Bulsar, un oraș din sudul statului Gujarat, India Britanică. Părinții artistului, Bomi și Jer Bulsara, erau de origine parsi.

Freddie Mercury și-a petrecut copilăria în India, la vârsta de șapte ani a început să studieze pianul, iar la opt ani, părinții l-au înscris la un internat cu educație în stil britanic din Panchgani, unde a căpătat porecla ”Freddie”.

În anul 1964, s-a mutat, împreună cu părinții din Zanbizar în Anglia.

După absolvirea facultății, Freddie a vândut haine second-hand și a lucrat pe aeroportul Heathrow.

În aprilie 1970, pune bazele unui grup nou, intitulat Queen, împreună cu chitaristul Brian May și toboșarul Roger Taylor, perioadă în care decide să-și schimbe numele din Bulsara în Mercury.

În anul 1971, după numeroase încercări cu diverși bateriști, John Deacon va fi cel ales pentru completarea cvartetului.

În 1972, Mercury scoate la iveală talentul de grafician pentru a crea logo-ul grupului, cunoscut sub numele de ”Queen crest”, cu un Q enorm în centru, încadrat de simbolurile zodiacale ale celor patru membri ai formației.

Mercury se dedică inovării, impunând stiluri cu adevărat inovatoare muzicii grupului. Astfel, primul album al celor patru a fost bine primit de critică și are un succes comercial rapid. În anul 1975, apare albumul”A Night at the Opera”, care oferă trupei Queen o reală notorietate internațională, iar piesa ”Bohemian Rhapsody” devine emblematică pentru creativitatea grupului și mai ales a solistului său, care a compus-o aproape integral folosind mijloace inedite pentru acele timpuri.

”Bohemian Rhapsody” dovedește și caracterul avangardist al clipului, făcând din acesta un adevărat mijloc de exprimare artistică, prin efecte video ingenioase în condițiile unui bugetul alocat redus.

În 1984, după ce Freddie îl întâlnește pe Giorgio Moroder, compozitor și orchestrator, este lansată o versiune modernizată a celebrului film al lui Fritz Lang, ”Metropolis”, rezultatul fiind primul single a lui Mercury, ”Love Kills”.

Un an mai târziu, Mercury colaborează la compoziția comediei muzicale ”Time avec Dave Clark” și scoate al doilea album solo, ”Mr. Bad Guy”.

În 1986, Queen înregistrează și lansează albumul ”A Kind of Magic”, compus pentru a ilustra filmul ”Highlander” și tot atunci, grupul începe un turneu european,”Magic Tour”, care va da naștere unui album de succes, ”Live Magic”. Membrii grupului doreau un concert care să aibă dimensiuni nemaiîntâlnite la niciun concert al vreunui grup. Astfel va avea loc celebrul ”Live at Wembley”, iar înregistrările video de la acele concerte au arătat stilul și exuberanța Mercury, care a terminat cele două apariții drapat într-o mantie tivită cu hermină și pe cap cu o replică perfectă a coroanei regale britanice, cântând ca ultimă ”melodie” imnul oficial al Marii Britanii: ”God Save the Queen”.

În 1987 este lansat albumul”The Great Pretender”, alcătuit din reprize muzicale rearanjate de Mercury.

În același an, însă, doctorii dau verdictul pentru suferința solistului trupei Queen: Freddie Mercury este infectat cu HIV.

În 1988, se lansează al doilea și ultimul său album pe care apare materialul ”Barcelona”, în fapt concretizarea visului său, de a se apropia de lumea operei, dar mai ales este îndeplinit visul de a lucra cu o celebră soprană, Montserrat Caballé. Albumul este elogiat de critici, iar cântecul devine imnul național al orașului natal al sopranei Montserrat Caballé (Barcelona) și tema oficială a Jocurilor Olimpice din 1992.

La 20 februarie 1990, Freddie Mercury a avut ultima apariție publică la premiile British Awards, unde trupa Queen a fost premiată.

În perioada 1990-1991 au loc ultimele înregistrări cu Queen, iar ultima sa compoziție, ”A Winter’s Tale”, evocă regiunea Montreux, unde a petrecut mult timp.

Însă clipurile realizate pentru albumul ”Innuendo”, în special ”I’m Going Slightly Mad”, îl arată pe Mercury trist, obosit, resemnat în fața bolii.

Slăbit peste măsură de boală, Freddie insista să înregistreze melodii și clipuri, rezultatul fiind ”Headlong”, ”I’m Going Slightly Mad” și ”These Are the Days of Our Lives”, ultimul său videoclip.

În fața morții iminente, el înregistrează ”The Show Must Go On”, considerat un soi de testament destinat publicului său.

Pe parcursul carierei sale, Freddie Mercury a susținut mai mult de 700 de concerte prin lume cu Queen. Grupul a fost primul care a umplut stadioane în America de Sud, doborând recordul mondial de asistență la Morumbi Stadium din Sao Paulo, iar în anul 1986, turneul european Queen a culminat cu concertul de la Budapesta, ce a avut loc în fața a 80.000 de persoane.

La 23 noiembrie 1991, Mercury anunță oficial că are SIDA – deși Freddie nu a dezvăluit niciodată până atunci familiei natura suferinței sale, rezumându-se a le spune că are o boală terminală – , iar pneumonia de care suferea de mai multe săptămâni, instalată pe fondul slăbirii organismului, avea să-i grăbească finalul.

Freddie Mercury a murit la 24 noiembrie 1991, la vârsta de doar 45 de ani. Funeraliile sale au fost discrete, în acord cu religia familiei sale.

La 20 aprilie 1992, fanii formației au fost prezenți la un concert tribut Freddie Mercury, susținut pe același stadion Wembley, iar printre cei care au reînviat memoria fenomenului Queen, s-au aflat Annie Lennox, Guns’n’Roses, Def Leppard, Elton John, George Michael, David Bowie, Metallica și Liza Minnelli, alături de ceilalți membri ai trupei, acare au cântat cele mai bune piese ale trupei.

Pe malul lacului Léman din Montreux, a fost instalată statuia lui Freddie Mercury, care îl reprezintă exact cum a fost îmbrăcat la deschiderea concertului de pe Wembley din anul 1986.

După dispariția lui Freddie Mercury, grupul nu a încetat oficial să existe, însă fiecare membru al trupei va începe o carieră solo.

De asemenea, membrii grupului au înființat Mercury Phoenix Trust având ca scop strângerea de fonduri pentru cercetarea bolii SIDA și sprijinirea de proiecte pentru combaterea HIV și SIDA la nivel mondial.

Solistul trupei Queen a prevăzut în testamentul său o clauză prin care lanțul de magazine londonez Fornum and Mason trebuie să trimită în fiecare an un coș-cadou de Crăciun persoanelor aflate pe lista sa.

Unul dintre acești prieteni este Elton John, care a mărturisit că Freddy „era plin de dragoste față de viață și nu a arătat tristețe înainte de moarte”.

„La o lună după ce s-a stins din viață, la 24 noiembrie 1991, am primit un coș cu cadouri și o felicitare”, a povestit Elton John.” Pe el era scris: „Dragă Sharon cred că îți va plăcea. Cu dragoste, Melina. Crăciun Fericit”.

Freddie Mercury comandase acest cadou și felicitarea, trecând numele pe care cei doi artiști le foloseau când se costumau în „drag queens”.

O echipă de cercetători europeni a realizat o analiză acustică profundă a spectrului vocal al lui Freddie Mercury, solistul grupului Queen, prezentând detaliile în revista Logopedics Phoniatrics Vocology.

În cadrul studiului frecvenței vocale și vibrato-ului cântărețului, Christian Herbst și colegii săi au ascultat câteva ore de arhive de conversații și melodii. Au utilizat chiar și o cameră ultrarapidă pentru a filma laringele unui cântăreț care a încercat să reproducă tehnicile lui Mercury.

Cercetătorii nu au reușit în cadrul studiului să demonstreze că solistul grupului Queen putea cu adevărat să cânte pe patru octave, cum cred unii, dar confirmă că Freddie Mercury avea în mod natural mai degrabă voce de bariton. „A fost probabil un bariton care cânta ca un tenor, cu un excepțional control al producției sale vocale”, se arată pe site-ul Science Daily, care adaugă că Mercury a refuzat un duet de operă ca bariton cu soprana Montserrat Caballe.

S-a dovedit că în unele cazuri tehnica sa vocală se apropia de cea utilizată de călugării tibetani, care fac să le vibreze benzile ventriculare (falsele corzi vocale) pentru a reda armonia inferioară. Benzile ventriculare nu sunt folosite de obicei în cântecul clasic. Oamenii de știință au mai descoperit că Mercury avea un vibrato mai neregulat și mai rapid decât majoritatea cântăreților.

Cercetătorii arată că felul în care utiliza armonia inferioară (sau sub-armonia) îi „permitea să creeze impresia unei emisii de sunete împinse la limită, fiind folosită cu mare finețe”.

O stradă din suburbia londoneză unde a trăit Freddie Mercury în perioada adolescenței a fost redenumită ”Freddie Mercury Close”.

Autoritățile locale au acceptat să redenumească o parte din Hanworth Road, adresa sediului Organizației Mondiale a Zoroastrismului, religie practicată de Mercury.

Fosta logodnică a lui Freddie Mercury, Mary Austin, care locuiește în vila din estul Londrei a cântărețului, a moștenit 50 la sută din averea și din câștigurile pe care Freddie le-a acumulat după moartea sa.

Freddie Mercury a descris-o drept „dragostea vieții sale”, însă puține persoane știau de existența lui Mary Austin înainte de lansarea pe ecrane în 2018 a filmului biografic „Bohemian Rhapsody”.

Fosta logodnică a regretatului artist este o femeie foarte grijulie cu viața ei privată, însă datorită marelui impact al filmului în care rolul lui Freddie este interpretat de Rami Malek s-a aflat că principala moștenitoare a solistului trupei Queen va primi un procent substanțial din încasările acestui biopic cifrate la 600 de milioane de euro.

În urma marelui succes al filmului despre trupa Queen, Mary Austin va primi aproximativ 40 de milioane de lire (44,8 milioane de euro). Deși logodna dintre Freddie și Mary s-a destrămat, ei au continuat să rămână buni prieteni până la moartea de pneumonie derivată din SIDA a artistului în 1991.

Freddie i-a lăsat lui Mary jumătate din averea lui de 75 de milioane de lire, inclusiv vila din Londra estimată la 20 de milioane de lire, în care aceasta locuiește. I-a lăsat și 50 la sută din câștigurile lui viitoare: 25 la sută au revenit părinților săi, iar 25 la sută surorii lui Freddie. Partea lui Mary a crescut la 75 la sută după moartea părinților artistului.

Câștigurile trupei Queen se împart în patru între moștenitorii lui Freddie Mercury și cei trei componenți ai trupei: chitaristul Brian May, bateristul Roger Taylor și basistul John Deacon, iar Mary Austin primește aproximativ 19 la sută din total.