Miercuri, 9 martie, se împlinesc 10 ani de la trecerea la cele veșnice a cântăreței și compozitoarei de muzică pop-rock și actriței Laura Stoica, cea care a fost considerată una dintre cele mai puternice voci ale scenei muzicale românești, un enorm talent și un monument de dăruire.

Adriana-Laurenția Stoica, pe numele ei real, s-a născut la 10 octombrie 1967, la Alba Iulia.

Încă din copilărie i-a plăcut muzica și poezia, și a dovedit o înclinație către actorie.

A parcurs cursurile de canto clasic ale Școlii Populare de Artă din Târgoviște, absolvite în anul 1986, la clasa profesorului Emil Niculescu, apoi, în anul 1987 a debutat, ca solistă, pe scena Festivalului de Muzică Ușoară de la Amara unde a obținut locul al II-lea la secțiunea interpretare. Dealtfel, între anii 1987-1991 a participat la majoritatea concursurilor muzicale pentru tinerele talente, Laura Stoica impresionând în egală măsură publicul și juriile de specialitate.

În anul 1988 a obținut marele trofeu al Festivalului de Muzică Ușoară de la Râmnicu-Sărat, în anul 1990, participă la Festivalul București, unde obține premiul I la secțiunea Creație, cu melodia „Călători în pustiu”, muzica Andrei Kerestely, pe versurile lui Dan V. Dimitriu și tot în anul 1990, Radiodifuziunea română îi acordă premiul pentru cel mai bun debut muzical al anului.

Tot în anul 1990 a debutat pe scena Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia, impresionând publicul și juriul, care i-a acordat premiul I la secțiunea de interpretare pentru piesa „Dă, Doamne, cântec”, muzica Viorel Gavrilă, versuri Eugen Rotaru.

Laura Stoica a apărut, ca solistă, pe scena Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, în anii 1989 – 1990.

În anul 1991, Laura a fost declarată cea mai bună solistă pop-rock, ea obținând și tilul acordat pentru piesa muzicală a anului – „Un actor grăbit”, muizca Bogdan Cristinoiu, pe versurile scrise de Andreea Andrei.

În anul 1992, participă la International Pop Festival, în Austria, unde obține Premiul al II-lea la secțiunea interpretare soliști, cu piesele „Un actor grabit”/ „No one sees my tears”, muzica Bogdan Cristinoiu, pe versurile în engleză ale lui Joey De Alvare și „Focul”/ „Fire”, muzica Răzvan Mirică, versuri în engleză Laura Stoica.

Tot în anul 1992, Radio Contact a desemnat-o cea mai bună voce pop a anului, iar „Actualitatea Muzicală” o desemna, în același an, cea mai bună interpretă a unei piese pop a anului, titlu obținut pentru „Un actor grăbit”.

Primul ei album, intitulat „Un actor grăbit”, a fost lansat în anul 1992, fiind urmat de albumele „Focul” – în 1994, „Nici o stea” și „Oameni de zăpadă” – ambele în anul 1997.

Au urmat aparițiile pe scena Festivalul Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov, în anii 1992, 1997, 2003 și 2005. În anul 1992 participă în concursul festivalului, unde obține premiul I pentru debut discografic și premiul al III-lea pentru interpretare, cu melodia „Focul”, muzica Răzvan Mirică, pe versuri de Laura Stoica, iar în 1997 obține în concursul „Cerbului de Aur” premiul al II-lea la secțiunea discografie cu albumul „Nici o stea”.

În anul 1993 Laura Stoica înființează trupa Laura Stoica Band, care i-a avut până în anul 2004 în componență pe Iulian Vrabete, Eugen Mihăescu, Vlady Cnejevici, Florin Ionescu, Cristian Soleanu, Răzvan Lupu, Relu Bitulescu, Mihai Coman, Remus Carteleanu, sau Paul Baciu, un mix de muzicieni aparținând genurilor rock, blues și jazz. Trupa concertează pe majoritatea scenelor naționale și pe multe scene din străinătate, fiind de remarcat recitalurile de la Festivalul București – în 1993, Festivalul de la Mamaia – în 1994, Festivalul Toamnei de la Sinaia – 1995, Festivalul de Rock de la Arad – în anul 1999, Festivalul de rock de la Sibiu – în 2001, sau Festivalul Primăverii de la Buzău – în anul 2005.

Laura Stoica a fost un om sensibil, implicându-se în acțiuni caritabile menite să-i sprijine pe cei aflați în impas. Astfel, în anul 1994, ea a înființat Fundația „Laura Stoica”, care a avut drept scop sprijinirea tinerelor talente, dar a avut ca preocupare și strângerea de fonduri pentru sprijinul copiilor orfani și participarea la acțiuni caritabile dedicate strângerii de fonduri destinate copiilor afectați de HIV din țara noastră.

Tot în anul 1997, Laura Stoica participă la International Maltese Song Festival, în Malta, unde este desemnată cea mai bună voce feminină, pentru interpretarea piesei „E toamnă iar pe străzi”, muzica Eugen Mihăescu, pe un text adaptat după o poezie de Adrian Păunescu și tot în același an, participă la Festivalul de la Mamaia, unde obține Premiul al III-lea la secțiunea Șlagăre, cu melodia „În singurătate”, o piesă pentru care ea a scris și muzica și versurile.

În anul 1998, participă în Turcia la Pamukalle Festival, unde obține Premiul Juriului pentru melodia „Ea nu știe ce vrea”, muzică și text Iulian Vrabete și în același an obține unul din Premiile Otto – Bravo România, pentru cea mai bună voce rock feminină a anului.

În anul 1999 debutează ca atriță, pe scena Teatrului Nottara din București, în rolul rolul Vasilisa din „Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, regia Constantin Codrescu, și tot în acel an a participat la concertul live rock „Back Stage Live”, care a colectat fonduri care au fost destinate îmbunătățirii condițiilor de viață a copiilor bolnavi de SIDA și a celor cu handicap psiho-motor.

În anul 2000 a absolvit cursurile de artă-actorie, la Universitatea Ecologică București, primii doi ani fiind parcurși la clasa dr. prof. univ. Adriana Popovici iar anii III și IV, a studiat cu profesorii Constantin Codrescu, Vlad Rădescu și Doru Ana.

În anii 2000 și 2001 joacă în rolul Ahmed din „Hammam/Prizonier în cutia toracică”, după Tahar Ben Jeloun, regia Mihai Mihalcea, la Centrul Mad București, Teatrul Odeon.

În anul 2001, participă la Festivalul Discovery de la Varna, Bulgaria, unde câștigă Trofeul pentru cea mai bună piesă – „I need love”, muzică și versuri Laura Stoica dar și Premiul Criticii și Premiul special al Juriului.

A realizat numeroase turnee internaționale, între care sunt de menționat cele din Bulgaria – în 1991, Israel – în 1997, Malta – în 2001, și SUA – în anii 2002 și 2003.

În anul 2004 a apărut în rolul Drucila în „Îndrăgostiții din Ancona”, regia Andrei Mihalache, la Teatrul Național Constanța, iar un an mai târziu este distribuită în rolul Rocky din „Călători în voia sorții”, regia Marcela Timiras, la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești.

Între anii 1990 – 2005 a evoluat în peste 700 de concerte și spectacole de divertisment, pe scenele românești și în străinatăte, fiind remarcabile aparițiile ei în concertele susținute în anul 1995 de Ricchi & Poveri, la Constanța și Galați, și de Samantha Fox, la Sala Palatului din București.

A mai obținut alte și alte premii precum Premiul de telegenie al Carului de Televiziune 5, Premiul publicațiilor „Melos” și „Adevărul”, Premiul Asociației Artiștilor Profesioniști din România sau Premiul Ansamblului Tineretului din București.

În perioada 2001 – 2005, Laura Stoica a participat la emisiuni tv, concerte, evenimente de tip teledon organizate de principalele televiziuni din Romania, în cadrul cărora s-au strâns fonduri speciale dedicate diverselor scopuri umanitare.

În anul 2005, Laura Stoica Band îi avea în componență pe Laura Stoica – voce și compoziție, textier și interpret la chitară era Adrian Vișteanu, backing-vocal era Emanuel Gheorghe Fisa, care cânta și la clape și se ocupa și de compoziție și orchestrație, Victor Miclăuș cânta la chitară bass, iar Cristian Mărgescu, cel care urma să-i devină soț, era toboșar.

La începutul primăverii anului 2006, Laura Stoia a primit vestea că este însărcinată și că urma să devină mămică, însă la 9 martie în acel an, un cumplit accident de circulație i-a curmat viața ei, lui Cristian, cel cu care urma să-și unească destinele și copilului lor nenăscut. Teribila tragedie se întâmpla în comuna comuna Sinești, pe drumul lor de întoarcere către București de la concertul pe care artista îl susținuse la Urziceni.

În ultimul său interviu, Laura Stoica transmitea cât de fericită era că urma să aducă pe lume o viață: “Copilul se va naște între 10 și 15 septembrie, în zodia Fecioarei. Știu că sunt copii buni cei născuți sub acest semn (…) Nu contează dacă e băiat sau fată. Nu am preferințe. Cel mai important este să fie sănătos și să aibă noroc. Și cred că o să aibă, pentru că a venit când nu mai credeam că e posibil să devin mamă”.

Sursa: Rador.ro