Povestea a început în data de 1 iulie 2011 când a fost inițiată urmărirea penală, reclamantul fiind suspectat de escrocherie. În aceeași zi procurorul a emis o ordonanță de percheziție a automobilului și apartamentului reclamantului. Ulterior, în data de 4 iulie 2011 a avut loc percheziția automobilului reclamantului și în ziua următoare acesta a fost sechestrat. Câteva zile mai târziu a fost percheziționat apartamentul reclamantului. Potrivit procesului verbal de percheziție au examinate și ridicate următoarele: câteva dispoziții de plată, documentele privind deschiderea unui cont bancar, mijloace bănești și un iPad. Reclamantul a contestat legalitatea percheziției.

În data de 14 iulie 2011, judecătoria Centru a constatat că percheziția automobilului reclamantului a fost ilegală, deoarece reclamantul nu a fost declarat oficial bănuit sau învinuit. Ulterior, în data de 20 iulie 2011 reclamantul a fost citat să se prezinte la procuratură pentru a fi recunoscut în calitate de bănuit. El a informat procuratura că urmează un tratament medical.  Cu patru zile în urma, el a plecat în Ucraina și s-a întors în aceeași zi. El a plecat din nou în data de 27 iulie 2011 în România, unde a rămas o perioadă.

La mijlocul lunii august 2011 procuratura a înaintat un demers privind eliberarea mandatului de arest preventiv în privința reclamantului. Câteva zile mai târziu, judecătoria Centru a respins demersul procuraturii, constatând că nu au prezentate dovezi că reclamantul putea să se ascundă sau să influențeze investigațiile. În data de 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Chișinău, în urma recursului procuraturii, a dispus arestarea preventivă a reclamantului, reținând că reclamantul s-a ascuns, refuzând să apară în fața instanței de recurs.

Mai multe detalii citiți pe www.bizlaw.md