Pe contrasens este al treilea volum dintr-o impunătoare saga istorică și psihologică care urmărește evenimentele cele mai importante din secolul XX, dar și a unei familii de nobili von Randa, care își trăiește viața în Austro-Ungaria, în România Mare și apoi în URSS, așa cum istoria schimba hotarele de-a lungul unui secol.

Romanul Pe contrasens își are în mare parte acțiunea în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, în Germania, acolo unde eroul principal, Alex von Randa își face studiile, mai întâi la prestigioasa Universitate din Göttingen, apoi este angajat în calitate de inginer constructor de rachete la unul din cele mai secretizate obiecte ale Germaniei naziste de la Peenemünde. Un roman de calibru, care oferă și alte posibile scenarii ale celui mai teribil război, dar și întorsături dramatice ale unui destin uman care avea toate datele pentru o viață perfect strălucită. Un roman al unei ascensiuni spectaculoase și apoi al unei ruinări dramatice - toate fiind valabile nu doar pentru o viață de om, dar și pentru un regim odios. Romanul se găsește în librăriile din România și Republica Moldova.

"Eram tot mai convins că tocmai noi, nemții, aveam datoria să demolăm acest regim. Doar astfel ne puteam reabilita.

Nu avem cum câștiga războiul ăsta. În fața noastră stau trei cele mai mari armate ale lumii. În 1918, națiunea noastră a trăit o mare criză, acum ne îndreptăm spre o veritabilă catastrofă. Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri ca, după ce se va termina acest măcel, să nu ne fie rușine că suntem nemți."

"Când ni se aduc acuzații de tot felul, primii judecători ne suntem noi înșine, abia mai apoi ne devenim și avocați. Propria-mi conștiință mă achita plenar, fără drept de recurs: eram inocent, nu aveam să-mi fac niciun reproș, și această constatare îmi dădea curaj. Curaj, dar nu și liniște. Nicio încercare de raționalizare a ceea prin ce treceam nu-mi alina suferința, nu-mi stăvilea tribulațiile.

Am întâlnit noaptea pe malul mării, singur, într-o dispoziție funebră. Undeva, în larg, era furtună, la fel ca în inima mea.

... În clipele acelea mi-am văzut în întuneric viața – pustie și lipsită de sens. O vedeam pentru prima dată, mirat de faptul că nu lumina mi-a arătat chipul existenței mele, ci întunericul. E și firesc. Trebuia să-mi fi dat seama de mult că la lumină vedem doar ceea ce e dincolo de noi. Pe noi înșine ne descoperim doar în beznă. "