Bunăstarea sănătății mintale a fost un subiect abordat consecvent atât de artiști, cât și de formatori de opinie. Cel mai faimos tablou din lume care exprimă disperarea și singurătatea acestei boli o exprimă lucrarea „Țipătul” de Edvard Munch. Artistul s-a confruntat cu moartea de l acinci ani, când a pierdut-o pe mama sa din cauza tuberculozei, apoi la vârsta de 13  ani moare o soră. Un pic mai târziu el studiază profilul și încearcă să o înțeleagă pe una din surorile ce suferea de depresie, fiind internată pe viață într-un spital de boli mintale, apoi îi moare și fratele. Traumatizat de experiențele pe care i le-a dat soarta să le trăiască, Munch va exprima pentru tot restul vieții sale semnificația acestei boli. Lucrările sale transmit melancolia, frica, moartea și durerea. Prin pictură el dorește să transmită din proprii termeni „stările sufletului cele mai subile”.

Ce este „Țipătul”? – Nu este doaro singură versiune a „Țipătului”, dar cinci, dintre care trei tablouri, un pastel și o litografie create între 1893 și 1917. „Țipătul” face parte dintr-o serie de tablouri intitulată „Friza vieții”. Un extras din jurnalul personal al artistului ne permite să înțelegem. În 22 ianuarie 1892, Edvard Munch scria: „Mă plimbam pe un șantier cu doi prieteni, soarele apunea. Dintr-odată cerul devenise roșu  sângeriu. Mă oprisem obosit și mă aplecasem în direcția apusului, observasem sânge și limbi de foc deasupra fiordului albastru-negru al orașului. Prietenii mei continuau să meargă, însă pe mine mă apucase un tremurat de anxietate. Simțeam că irupe un țipăt infinit, care traversează universul și distruge natura”. Tabloul reprezintă o figură umană desfigurată de frică, care își acoperă urechile pentru a se proteja de acel țipăt asurzitor.

Un an înainte de a picta „Țipătul”, Munch creează „Disperarea”. Ambele pânzese aseamănă prin paleta de culori, formatul și proporțiile. Totul este aproape identic, cu excepția personajului.

În 1895 publicul de la Oslo a întâmpinat cu multe critici tablourile „Țipătul” și „Disperarea” care pun la îndoială sănătatea mintală a artistului. În colțul tablourilor conservate de către muzeul din Oslo „Nasjonalmuseet” restauratorii au remarcat o inscripție neobișnuită „Nu a putut fi pictată decât de către un nebun”.

Astăzi, „Țipătul” este considerat a fi o operă de importanță majoră. Culorile vibrante transmit o nouă formă de a crea artă la acea perioadă. O versiune a tabloului „Țipătul” a fostvândut la 119,92 milioane de dolari.

În literatură tema aceasta a fost abordată de Guy de Maupassant și Franz Kafka.