Decizia deputaților ar putea afecta guvernul italian de coaliție condus de premierul Mario Draghi, în vârstă de 74 de ani, fost șef al Băncii Centrale Europene. El a arătat clar că intenționează să candideze la președinție, iar un succes ar însemna pentru Italia fie desemnarea unui nou premier, după mai puțin de un an, fie alegeri anticipate.

Draghi nu este însă deloc sigur că va reuși să ocupe fotoliul de șef al statului. Prima opțiune a partidelor italiene de centru-dreapta este Silvio Berlusconi, în vârstă de 85 de ani, fost premier în patru guverne de la Roma, notează Agerpres.

Mai sunt de luat în considerare și candidaturile lui Pier Ferdinando Casini, fost președinte al Camerei Deputaților; Giuliano Amato, fost prim-ministru; Marta Cartabia, ministru al justiției în actualul executiv; Paolo Gentiloni, comisar european pentru economie.

Președintele Italiei, ales pentru un mandat de șapte ani, are de obicei doar atribuții formale, dar rolul său devine mult mai important după alegeri sau la căderea guvernului. Șeful statului este cel care are ultimul cuvânt la desemnarea premierului și a altor miniștri.

De exemplu, Mattarella a fost cel care l-a numit prim-ministru pe Draghi în februarie anul trecut în locul lui Giuseppe Conte, care a pierdut susținerea majorității parlamentare. Președintele actual - sicilian în vârstă de 80 de ani - a reușit să personifice unitatea într-un moment de criză, reamintește AFP.

Alegerile se desfășoară prin vot secret, la care participă peste 1000 de parlamentari și reprezentanți ai celor 20 de regiuni italiene. Procesul este greu predictibil și durează adesea câteva zile.

Nu există candidați oficiali; fiecare parlamentar scrie pe o foaie de hârtie numele celui pe care îl preferă. Procedura poate duce la apariția unor propuneri extravagante, cum ar fi sportivi sau actori celebri ori alte figuri publice.

Șefii de partide încearcă de obicei să negocieze un candidat acceptabil pentru toți, dar, din cauza votului secret, instrucțiunile lor nu sunt urmate întotdeauna de membrii de partid obișnuiți.

În primele trei runde de votare, pentru desemnarea președintelui este necesară o majoritate de două treimi. Începând cu runda a patra, pragul coboară la majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din voturi. Cum parlamentarii votează pe rând, fiecare rundă durează în mod obișnuit peste patru ore.

De la introducerea sistemului actual, doar doi din cei 12 președinți ai Italiei au fost desemnați în primele trei runde de vot. Cea mai lungă procedură electorală a avut loc în cazul lui Giovanni Leone, în 1971, când au fost necesare 23 de runde.