Bilanțul vizitei președintelui Igor Dodon la Bruxelles (6-7 Februarie 2017) este destul de modest în declarații și reacții cu substanță din partea oficialilor europeni. Europenii s-au arătat a fi destul de rezervați în raport cu președintele Republicii Moldova Igor Dodon. Nici după câteva zile de la vizită, pe paginile instituțiilor europene - Consiliul European, Comisia Europeană, Serviciul European pentru Acțiune Externă sau Parlamentul European, nu au fost publicate comunicate de presă dedicate lui Igor Dodon.

Lipsite de încărcătură emoțională, întrevederile lui Igor Dodon cu oficialii europeni reflectă atitudinea lor adevărată față de președintele moldovean. Pe de o parte, europenii sunt la curent cu ponderea reală a lui Igor Dodon în procesul decizional de la Chișinău, unde el are competențe restrânse. Pe de altă parte, UE i-a acordat lui Igor Dodon un tratament, bazat pe reciprocitate. Or, este practic imposibil ca Bruxelles-ul să-l întâmpine cu brațele deschise pe președintele Dodon după declarațiile sale ostile față de UE, făcute inclusiv la întrevederile cu liderul rus Vladimir Putin, în ianuarie 2017. În general, Bruxelles-ul este obișnuit cu critici în adresa sa, dar le respinge pe acele care contrazic realitatea și, mai mult decât atât, pe cele care derivă din propaganda rusească anti-europeană.

E cert faptul că președintele moldovean s-a pornit la Bruxelles cu alte așteptări și cu o agendă încărcată. Prestația și argumentele lui însă nu au fost suficient de convingătoare pentru a impresiona instituțiile europene. Președintele Dodon a încercat să-i sensibilizeze pe europeni asupra faptului că sentimentele proUE sunt în declin în rândul moldovenilor (Presedinte.md, Februarie 2017). Nimic din aceasta nu a funcționat. Or, europenii înțeleg destul de bine ce se întâmplă la Chișinău – de la instituții politizate și fenomenul statului capturat până la deficiențele sistemului bancar. Totodată, ei consideră că transformările pozitive din Moldova pot avea loc prin implementarea integrală a Acordului și nu prin anihilarea acestuia. Aspect care intră în colizie cu viziunea lui Igor Dodon, potrivit căruia Acordul nu oferă nimic bun țării, prognozând anularea lui după alegerile parlamentare din 2018.

Cele 5 paradoxuri ale lui Igor Dodon

Retorica președintelui Dodon folosită la Bruxelles a tirajat o serie de paradoxuri, care nu pot face altceva decât să debusoleze și mai mult oficialii europeni vis-a-vis de Moldova. Or, pe lângă un regim politic, controlat de oligarhi, care mimează o serie de reforme, europenii trebuie să înfrunte suplimentar un populism eurosceptic și pro-rus.

Paradoxurile pe care le exploatează președintele Dodon denotă o lipsă de coerență și logică. Deși stupefiază publicul european, asemenea paradoxuri sunt asimilate cu ușurință de către grupurile eurosceptice din Moldova.

Paradoxul Nr. 1. Datele statistice europene arată o creștere clară, cu mici excepții, a livrărilor din Moldova către UE și nicidecum nu invers (Expert-Grup, Februarie 2017). Igor Dodon însă insistă pe date trunchiate și eronat interpretate, discreditând Acordul care permite acumularea a peste un miliard de euro din exporturile către UE, constituind peste 10% din PIB-ul țării.

Paradoxul Nr. 2. Dodon declară că doar liberalizarea vizelor a putut fi simțită de către cetățeni (Presedinte.md, Februarie 2017), totodată, mulțumindu-i pe europeni pentru asistența financiară și investițiile făcute în infrastructură. Astfel, președintele recunoaște că nu numai vizele, dar și investițiile europene în infrastructură aduc rezultate. Doar că, spre deosebire de liberalizarea vizelor cu UE, anume investițiile se datorează în mod direct și rezultă din implementarea Acordului de Asociere.

Paradox Nr. 3. Igor Dodon a menționat faptul că corupția ar fi crescut în Moldova după semnarea Acordului de Asociere. În realitate, Acordul forțează dezvăluirea cazurilor de corupție de către politicieni, care sunt impuși să se țintească unii pe alții în dorința de a supraviețui. Ca urmare, aceasta duce mai degrabă la creșterea percepției publice față de corupție decât la amplificarea acestui fenomen.

Paradoxul Nr. 4. Președintele moldovean propune un dialog trilateral UE-Moldova-Rusia vizând restabilirea relațiilor comerciale moldo-ruse. În paralel, acesta planifică anularea Acordului cu UE în 2018. Așadar, președintele Dodon urmărește să restabilească exporturile către Rusia, folosind trilaterala cu UE, pentru ca în final să respingă Acordul de Asociere. O asemenea combinație este ilogică și deci irealizabilă. Or, UE nu este deloc interesată să participe în trilaterale cu Rusia, mai ales dacă acestea prevăd suspendarea propriilor sale Acorduri.

Paradox Nr. 5. În linii generale, Igor Dodon se pronunță în favoarea reformelor legate de domeniul justiției, luptei anti-corupție etc. Mai mult ca atât, președintele se propune în calitate de partener al UE în implementarea lor. Igor Dodon însă eșuează să explice cum aceste reforme pot avea loc, dacă Acordul de Asociere cu UE, care le asigură tracțiunea, va fi eventual anulat de către majoritatea pro-rusă în 2018.

În loc de concluzie...

Chiar dacă majoritatea absolută a declarațiilor lui Igor Dodon privind Acordul de Asociere conțin proporții enorme de neadevăr, acestea pot fi utile în lupta cu propaganda eurosceptică de la Chișinău.

Discreditarea continuă a Acordului cu UE de către Igor Dodon poate duce la slăbirea luptei contra corupției și la încetinirea reformării țării, ceea ce servește intereselor actualului regim politic, în frunte cu Vlad Plahotniuc, dar și ale Rusiei.

Până acum, interesul față de conținutul Acordului cu UE a fost destul de limitat. De aceea, atacurile informaționale lansate de Igor Dodon ar putea fi folosite pentru a readuce în discuție Acordul și a-l explica mai bine publicului larg.

În fine, președinția lui Igor Dodon produce numeroase provocări, dar și oportunități pentru valorificarea Acordului de Asociere cu UE. Cu cât mai bine va fi explicat Acordul, cu atât legitimitatea acestuia va crește, iar prin aceasta și cererea populației pentru implementarea lui.