Deportările din Basarabia, de fapt, au reprezentat un proces continuu, între 1940 și 1953, nu doar cele trei valuri masive de ridicări în 1941, 1949 și 1951, a subliniat istoricul Octavian Țîcu.

„Noi spunem valuri, dar de fapt deportările au fost un proces continuu între 1944 și 1953. Și asta o spun dintr-o experiență proprie, în primul rând, a familiei mele. Data de 6 iulie 1949 ne-a marcat definitiv familia. În acea noapte, străbunica mea, Evghenia Grosu, împreună cu patru unchi ai mei și o mătușă, au fost deportați în regiunea Irkutsk la kilometru 92. Ei au fost deportați în baza dosarului de familie, trădători ai patriei - străbunelul meu, Mihail Grosu, a fost arestat în octombrie 1944 și în mai, 1945 condamnat de tribunalul din Bălți la 15 ani de Vorkutlag. Adică, represiunea împotriva populației locale a început deja în august 1944 și între august 1944 și mai 1945 au avut loc execuții sumare, arestări și deportări. Un proces care a continuat până, repet, în anul 1952, chiar în 1953”, a declarat Octavian Țîcu.

Dacă în 1941 au fost deportata elita Basarabiei, în cadrul operațiunii militare Sud, din 1949 au fost deportați țăranii înstăriți, iar pentru ridicarea lor au fost mobilizați 43 de mii de militari, subliniază istoricul Octavian Țâcu:

 „De ce erau țăranii înstăriți un element pasibil de a fi deportat? Pentru că regimul comunist avea nevoie de două lucruri importante în satele din Basarabia: în primul rând, să colectivizeze agricultura. Gospodăriile particulare, private, individuale urmau a fi introduse în colhozuri și sovhozuri. Un element important în asigurarea alimentației în Uniunea Sovietică. Iar al doilea element - regimul totalitar nu putea lăsa țărănimea în afara procesului de comunizare. Prin deposedarea lor de pământ, avea loc deposedarea de universul în care acești oameni s-au format timp de secole - bucata lui de pământ, ograda, vitele, pământul, Dumnezeu, satul... Toate astea constituiau un impediment pentru comunizare. Descinderea autorităților comuniste în satele basarabene a fost deosebit de violentă, executată printr-o operațiune militară fără precedent. Pentru deportarea acestor 36 de mii oameni au fost concentrați, atenție – 43 de mii de militari”, a mai spus Octavian Țîcu.

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a deportat zeci de mii de oameni, inclusiv femei, copii și bătrâni, pe care i-a dus în Siberia, în lagăre de concentrare, iar averile le-au fost confiscate. Se estimează că cel puțin 11 mii de familii – în total peste 35 mii de persoane au fost deportate în așa-numita „Operațiune Sud”.