Particulele de aerosol împrăștiate în atmosferă ar reflecta lumina soarelui și ar răci calotele glaciare. În jur de 175.000 de zboruri pe an ar trebui efectuate, conform planului, ceea ce ar produce milioane de tone de dioxid de carbon. Cu toate acestea, David King, un fost oficial al guvernului britanic în domeniul schimbărilor climatice și fondatorul Centrului pentru Repararea Climei (CRC), susține planurile americanilor și spune că este nevoie de acțiuni radicale pentru a salva gheața de la poli, transmite digi24.ro.

„Ideea este să câștigăm timp pe măsură ce reducem emisiile de gaze de seră rapid și profund”, a spus King. „Asta este esențial. Dacă emitem în continuare în același ritm, ne-am ars.” Noul studiu este condus de Wake Smith de la Universitatea Yale, care a avertizat că planul echipei sale ar trata un simptom important al schimbărilor climatice, dar nu cauza fenomenului. „Este aspirină, nu penicilină. Nu este un substitut pentru decarbonizare”, a spus Smith.

Puțin peste 13 milioane de tone de particule eliberate în primăvară și vară ar fi destule pentru a răci regiunile polare cu două grade Celsius, potrivit cercetării publicate în jurnalul științific Comunicații în Cercetarea de Mediu. Planul este controversat și nu doar din cauza numărului mare de zboruri necesare – echivalente cu două zile de trafic aerian global în 2021 – care ar elibera gaze de seră direct în straturile superioare ale atmosferei, acolo unde ar avea un efect nociv mult mai pronunțat.

Alți oameni de știință sunt și ei precauți în legătură cu acest plan din cauză că umbrirea Pământului ar putea avea consecințe neintenționate, precum reducerea productivității culturilor agricole.Un plan conform căruia ar fi trebuit eliberate astfel de particule dintr-un balon în nordul Suediei a fost abandonat anul trecut după protestele organizate de ecologiști.

Un program atât de complex precum cel propus de echipa de la Yale ar necesita semnarea unui acord internațional. Cercetătorii spun că doar 1% din populația Pământului trăiește în zona care ar fi afectată de planul lor, iar costul programului de 10 miliarde de lire sterline pe an ar fi mult mai mic decât captarea carbonului sau orice alt plan de atenuare sau adaptare la schimbările climatice. „Dacă ecuația risc-beneficiu poate da randament, trebuie să fie la poli”, a spus Smith.

„Orice întoarcere intenționată a termostatului global ar fi în interesul comun al întregii umanități”.

Polii se încălzesc de câteva ori mai repede decât media globală, în Arctica și Antarctica s-au raportat anul acesta valuri de căldură care au depășit toate recordurile. Dacă în cazul calotelor de gheață ale Groenlandei și Antarcticii de Vest se ajunge într-un punct critic, despre care cele mai recente simulări ale procesului de încălzire globală arată că va fi atins, nivelul apei oceanelor va crește cu câțiva metri. „Folosirea avioanelor nu este bună deloc, dar impactul acelor gaze de seră este un efect de mai lungă durată”, potrivit lui Shaun Fitzgerald, directorul CRC.

„Suntem îngrijorați de impactul schimbărilor climatice acum. Este cu adevărat urgent.” CRC lucrează în laboratoarele lor la o strategie de a lumina norii de deasupra Oceanului Arctic cu o flotă de nave cu care să pompeze apă de mare în atmosferă. Norii ar urma să reflecte lumina soarelui înapoi în spațiu, ceea ce ar duce la răcirea regiunii.