Absolventă a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova în anul 1988, profesoara povestește că în anii '70, '80 se trăia o viață limitată din punct de vedere spiritual, lingvistic și, mai ales, românesc.

Una dintre provocările cu care se confruntau studenții de la Litere, era lipsa de literatură în limba română. „Adică ce ar însemna pentru un viitor profesor de limbă și literatura română să nu aibă niște lecturi?”

„Pentru mine anii de renaștere națională, au fost ani în care simțeam că ne cresc aripile, ani în care n-o să mai ascundem sub „preș” denumirea de limba română”, a mărturisit Silvia Strătilă.

Viitoarea profesoară își amintește că ultimii ani de facultate au fost rodnici pentru studenții de la litere, care întâmpinau cu bucurie cenaclul Mateevici, care se desfășura în Parcul „Ștefan cel Mare”, lângă bustul lui Mihai Eminescu. „Se recita, se vorbea, se aduna lume frumoasă, bună. N-am pierdut nici o ședință a cenaclului „Dialog” sau a cenaclului de la Uniunea Scriitorilor”.

Aceste momente, spune Silvia Strătilă, îi alimentau spiritual pe studenți și îi încurajau. „Ne făceau chiar mai cultivați. Ne dezvoltau și inteligența”.