„Federația Rusă are un teritoriu de peste 17 milioane de metri pătrați. S-a extins pe o optime a globului pământesc, 11 fusuri orare. Este cu totul inexplicabil de ce ar mai avea nevoie de alte teritorii, în condițiile în care națiunile contemporane își orientează eforturile spre alte orizonturi. Vladimir Putin, un lider de stat ancorat în evul mediu, recurge la aceleași instrumente pe care le-a utilizat și imperiul rus. Ucrainenii sunt pur și simplu decimați, bombardați. Crimele nu pot fi justificate prin nimic. Aceste acțiuni nu fac altceva decât să repete același scenariu implementat de Uniunea Sovietică, după anii 40, inclusiv aici în Basarabia. Atunci când se vorbește despre așa numita ”denazificare” -  argument oribil, dar care a fost utilizat de URSS  pentru a de-româniza Basarabia. Toți cei care se considerau români și care avea identitate românească, sau toți cei care avea origini, cum numeau ei, ”nesănătoase” - au fost epurați, deportați, uciși…”, susține Gheorghe Negru.

Deportările implementate de regimul de ocupație sovietică a fost o dramă a Basarabiei și României, inclusiv drama familiei istoricului Gheorghe Negru, care s-a născut în Siberia.

Originile ”nesănătoase” ale românilor basarabeni le-a pecetluit soarta în perioada sovietică. Istoricul Gheorghe Negru amintește, în context, cazul de epurare, de la începutul anilor 70, de la Institutul Politehnic unde zeci de profesori au fost exmatriculați de autoritățile sovietice.

„Autoritățile au descoperit un ”cuib” de culaci fii ai unor foști membri ai diferitor partide. Toți au fost catalogați naționaliști și reprezentând un pericol. Printre ei Mihai Moroșanu căruia i s-a reproșat mereu faptul că este fiu de culac. Tot aici erau și Gheorghe Ghimpu, Petre Osmotescu. S-a făcut o listă, și în rezultat 26 de cadre didactice au fost exmatriculate. În anul 1973 în acest tăvălug a nimerit și rectorul Institutului,  Sergiu Rădăuțanu. Același lucru s-a întâmplat și cu ministrul Sănătății Nicolae Testimițeanu care pleda pentru predarea limbii române la Institutul de Medicină. ”

Pentru că a manifestat interes pentru literatura română și a procurat cărți românești, a fost denunțat și anchetat de KGB, în urma denunțului unor colegi din cadrul Institutului de Istorie. Pe perioada anchetei securității, istoricul  Gheorghe Negru nu a avut temă de cercetare, fiind obligat să se ”reeduce” adunând informații despre monumentele lui Lenin.

Mai târziu a înțeles că ținta presiunilor ofițerilor KGB era de fapt fostul său profesor Alexandru Moșanu și încercările lor de a-l determina să facă un denunț pe numele acestuia. Lucru care nu s-a întâmplat.

„Am înțeles acest lucru analizând cum s-au petrecut evenimentele. În timpul anchetei mi s-a sugerat să recunosc faptul că am contribuit la răspândirea literaturii naționaliste printre colegi, că m-am pronunțat împotriva divizării teritoriului României, trecerea raioanelor de sud și de nord la Ucraina, m-am pronunțat pozitiv despre perioada interbelică și am vorbit într-un context negativ despre războiul din Afganistan. Mi s-a spus că dacă îmi recunosc vina nu se va întâmpla nimic. Voi putea pleca la aspirantură la Moscova, că au nevoie de oamenii lor acolo. Mi s-a sugerat că nu aș fi eu de vină, ci un profesor care se află în umbră și m-ar influența în toate aceste idei și aprecieri. Am schițat o neînțelegere și nu am dat curs acestei sugestii. După ce am ieșit de la acea întâlnire am plecat la colegul meu Vitalie Văratic și împreună am mers la domnul Moșanu. I-am spus toate aceste insinuări pe care mi le-au sugerat la comitetul de securitate. Domnul Moșanu m-a sfătuit să nu îmi fac griji de ce se va întâmpla cu dumnealui și să procedez în continuare așa cum îmi dictează conștiința. Acest sfat m-a ajutat foarte mult”.

Gheorghe Negru este cercetător în cadrul  Institutului de Istorie al Universității de Stat din Moldova, redactor șef al revistei de cultură și istorie ”destin Românesc”, autor al mai multor lucrări consacrate politicilor culturale și identitare, mișcării naționale din Basarabia (1812-1918) și din RSSM.