Situată în aceeași regiune a Căii Lactee ca și sistemul nostru solar, steaua ar avea o vechime de până la 13,5 miliarde de ani, fapt dovedit de compoziția sa extrem de redusă în metale, numită și metalicitate.

Potrivit unuia dintre autorii studiului, dr. Andrew Casey, anterior se credea că prima stea care s-a format în univers nu ar mai exista în prezent.

''Descoperirea este semnificativă deoarece pentru prima dată am putut prezenta dovada directă că stele foarte vechi, cu masă redusă, există și pot supraviețui până în ziua de astăzi fără a se autodistruge'' a explicat Casey.

Metalicitatea stelelor crește pe măsură ce ele apar și mor, într-un ciclu ce are ca rezultat crearea a tot mai multe metale grele, soarele Pământului apărând la circa 100.000 de generații mai târziu pe această linie și având un conținut de metale de aproximativ paisprezece ori mai mare decât al planetei Jupiter.

Cu toate acestea, stelele create la începutul universului ar fi fost alcătuite în totalitate din elemente precum hidrogenul, heliul și cantități mici de litiu - ceea ce înseamnă că metalicitatea extrem de redusă a stelei nou descoperite, aproximativ similară cu cea a planetei Mercur, sugerează că aceasta ar fi apărut într-o primă generație de la începutul universului.

Până în jurul anului 1990, oamenii de știință au crezut că singura stea masivă s-ar fi format în etapele timpurii ale universului și nu ar putea fi observată niciodată deoarece ele ard foarte rapid prin propriul combustibil și mor.

Însă noile informații au demonstrat că este posibil ca stelele cu masă redusă să reziste chiar și 13 miliarde de ani după Big Bang - stelele pitice roșii spre exemplu, care au o fracțiune din masa soarelui, se estimează că ar avea o existență de trilioane de ani, precizează Xinhua.