A absolvit Seminarul Teologic din Edineț și în 1904 pe cel din Chișinău și Facultatea de Științe Naturale și Agronomice a Universității din Dorpat (astăzi Tartu - Estonia), cursurile la această din urmă instituție (1904-1905) au fost întrerupte pe fondul izbucnirii revoluției. A absolvit, de asemenea, cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, potrivit volumului ''Dicționarul Scriitorilor Români'' (Editura Fundației Culturale Române, București, 1998) și lucrării ''Dicționar Biografic de Istorie a României'' (Editura Meronia, București, 2008).

A debutat cu poezii în limba rusă în revista pentru elevi a Seminarului Teologic din Chișinău (1901). A coordonat activitatea publicistică a revistelor ''Cuvânt moldovenesc'' (1913-1921), ''Viața Basarabiei'' și ziarul cu același nume, la Chișinău (1922-1940) și București (1940-1944).

Deputat de Soroca, vicepreședinte și președinte al Sfatului Țării (noiembrie - decembrie 1918), Pantelimon Halippa a fost ministru, deținând mai multe portofolii și a fost președinte al Partidului Național Țărănesc din Basarabia (1918-1921). S-a implicat activ în unirea Basarabiei cu România. A participat la Congresul General al Bucovinei, la Cernăuți (15 noiembrie 1918) și la Alba Iulia (1 decembrie 1918).

A deținut funcții ministeriale în mai multe guverne: ministru de stat (5-12 decembrie 1919) și ministru de stat în Basarabia (12 decembrie 1919-13 martie 1920), ministru de stat și ad-interim la ministerul lucrărilor publice (6-22 iunie 1927 și 16 noiembrie 1928-7 iunie 1930); ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor (7-13 iunie 1930); ministru de stat și ad-interim la Muncă, Sănătate și Ocrotiri Sociale (13 iunie-10 octombrie 1930), ministru de stat (10 octombrie 1930-18 aprilie 1931; 6 iunie-11 august 1932; 20 octombrie 1932-16 noiembrie 1933). A fost deputat și senator în Parlamentul României (1918-1934), potrivit lucrării ''Dicționar Biografic de Istorie a României'' (Editura Meronia, București, 2008).

În 1950 a fost arestat și predat autorităților sovietice și condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

A publicat diverse lucrări cu carcater economic, istoric sau geografic. Pantelimon Halippa a făcut traduceri din Pușkin și Lermontov. A publicat: ''Pilde și povețe, întâia carte moldovenească de citire scurtă'' (1908), ''Scurtă schiță istorică asupra Basarabiei până la alipirea ei de Rusia'' (1914), ''Flori de pârloagă'' (1921), ''O cuvântare'' (1924), ''Testament pentru urmași'' (1991, împreună cu Moraru Anatolie).

A fost membru corespondent al Academiei, din anul 1918, fiind exclus în 1948 și repus în drepturi în 1990; membru al Uniunii Scriitorilor. A murit la 30 aprilie 1979 la București.