Înalta Curte a recunoscut țara noastră vinovată de violarea art. 2 și 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, „Dreptul la viață” și „Interzicerea torturii”.

Vasile Cantaragiu este deținut în Penitenciarul din Cahul. La data de 29 aprilie 2005 Cantaragiu și fratele acestuia au fost reținuți și plasați în detenție, fiind acuzați de omor. Pe durata detenției, la 1 noiembrie 2005 reclamantul a fost internat în spital cu diagnoza sindrom post-contuzie decompensat. El s-a plâns de maltratare din partea poliției pe durata detenției. La data de 17 mai 2007 un procuror a decis inițierea unei cauze penale pe marginea alegațiilor respective, constatând că nu a avut loc nicio infracțiune. După expirarea a cinci ani de la data verificării acestor alegații și refuzul de a iniția vreo investigație, dosarul de verificare a fost distrus la data de 16 septembrie 2013.

Totodată, la data de 30 octombrie 2005, fratele reclamantului s-a plâns administrației penitenciarului de dureri de cap și durere în regiunea epigrastrică. Pe durata nopții 30-31 octombrie 2005 a fost aplicat un tratament medical urgent cu câteva ocazii. La data de 1 noiembrie 2005 aproximativ o unitate medicală de urgență a transportat fratele reclamantului în stare de comă. El a decedat în spital peste două zile.

La sfârșitul lunii noiembrie 2005, procuratura a inițiat o anchetă penală în privința posibilității de malpraxis, încălcare a metodelor și procedurilor, care au dus la decesul fratelui reclamantului. A fost efectuată o autopsie, raportul căreia a indicat că persoana a suferit o traumă la abdomen, ceea ce a dus la o rupere a duodenului. Procurorul a audiat personalul medical care a fost în contact cu fratele reclamantului în închisoare și la spital, precum și personalul închisorii. Medicii de la echipa de urgență care l-au transportat au declarat că nu au văzut semne de rele tratamente pe corpul său. În cele din urmă, procurorul a audiat co-deținuții fratelui reclamantului. El a concluzionat că, urmare a diverselor acțiuni de investigare, nu au fost descoperite fapte care să confirme maltratarea fratelui reclamantului și a suspendat ancheta. La data de 24 septembrie 2012, tatăl reclamantului a contestat ordonanța la procurorul ierarhic superior, care a respins plângerea. Ulterior, a contestat ambele decizii la judecătorul de instrucție, care la 12 decembrie 2012 a respins plângerea ca neîntemeiată. 

 Mai multe detalii pe anticoruptie.md