Această exoplanetă, denumită Gliese 486 b, orbitează în jurul unei stele din categoria piticelor roșii, la 26 de ani-lumină de Soare și este de aproximativ 1,3 ori mai mare și de 2,8 ori mai grea decât Terra, conform unui nou studiu.

Gliese 486 b încheie o orbită completă în jurul stelei sale la fiecare 1,47 zile terestre și traversează spațiul trecând prin fața stelei sale, din perspectiva noastră, ceea ce o face mult mai ușor de studiat. În plus, astronomii au reușit să măsoare masa acestei stele și au ajuns la concluzia că are aproximativ 30% din masa Soarelui.

Echipa de astronomi care a descoperit planeta Gliese 486 b a ajuns la concluzia că temperatura medie la suprafața sa este de aproximativ 430 de grade Celsius - fiind probabil suficient de "rece" pentru a menține o atmosferă, dar și suficient de fierbinte pentru a putea studia respectiva atmosferă de la distanță.

Combinația de "caracteristici fizice și orbitale ale lui Gliese 486 b o confirmă drept "Piatra din Rosetta" pentru cercetarea atmosferelor exoplanetelor telurice", conform coordonatorului acestui studiu, Trifon Trifonov, de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Heidelberg, Germania. Piatra din Rosetta, descoperită în 1799, este o stelă egipteană, datând din anul 196 î.Hr., din timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea, care are trei inscripții ale aceluiași text în trei limbi antice diferite.

Trifonov și colegii săi au descoperit planeta Gliese 486 b folosind spectrograful CARMENES ("Calar Alto high-Resolution search for M dwarfs with Exo-earths with Near-infrared and optical Echelle Spectrographs"), ce este instalat pe telescopul cu diametrul de 3,5 metri de la Observatorul Calar Alto din Spania.

CARMENES descoperă planete prin metoda "vitezei radiale", identificând mici fluctuații în mișcarea unor stele, provocate de atracția gravitațională exercitată asupra lor de planete aflate pe orbită. Acest instrument a identificat o astfel de mică fluctuație în cazul stelei Gliese 486, o fluctuație care se repetă la fiecare 1,47 de zile terestre.

Apoi, după descoperirea planetei, astronomii au început să o studieze cu ajutorul telescopului spațial TESS, aparținând NASA (Transiting Exoplanet Survey Satellite). După cum o sugerează și numele, TESS poate observa exoplanetele detectând micile fluctuații din luminozitatea stelelor pe care acestea le tranzitează, atunci când exoplanetele trec prin fața respectivelor stele, din perspectiva telescopului TESS.

La rândul său, TESS a identificat o scădere de strălucire a stelei Gliese 486, care se produce la interval de timp de 1,47 zile, confirmând descoperirea făcută cu spectrograful CARMENES.

Ulterior, echipa coordonată de Trifonov a început să studieze datele obținute de instrumentele TESS și CARMENS pentru a afla mai multe despre noua exoplanetă. De asemenea, cercetătorii au apelat și la un alt instrument, spectrograful MAROON-X ("M-dwarf Advanced Radial-velocity Observer of Neighboring Exoplanets"), instalat pe Telescopul Gemini North (8,1 metri în diametru) din Hawaii.

Ei au determinat astfel masa exoplanetei din datele cu privire la viteza radială și dimensiunea din observațiile obținute în perioada de tranzit prin fața stelei mamă. Aceste două valori, la rândul lor, au dezvăluit densitatea planetei Gliese 486 b - care este de aproximativ 7 grame pe centimetru cub, adică relativ apropiată de cea terestră (5,5 grame pe centimetru cub). Astfel, ei au ajuns la concluzia că această exoplanetă are o compoziție bazată pe un amestec de fier și silicat, similară Pământului.

Temperatura la suprafață este însă mai apropiată de cea de pe Venus și, astfel, Gliese 486 b nu este una dintre planetele pe care se consideră că ar putea exista viață așa cum o cunoaștem noi, conform lui Trifonov, care a precizat că ar fi vorba despre o lume "fierbinte și uscată, animată de erupții vulcanice și de râuri clocotitoare de lavă".

În plus, pentru că are o orbită foarte apropiată de steaua mamă, Gliese 486 b se află într-o relație de rotație sincronă cu aceasta și are mereu aceeași emisferă îndreptată spre steaua sa - așa cum este Luna față de Pământ sau Mercur față de Soare.

Această planetă, relativ apropiată față de Terra și astfel mai ușor de observat, reprezintă un "laborator" excelent pentru a afla mai multe informații despre atmosferele planetare, conform lui Trifonov.

"Observațiile viitoare asupra exoplanetei Gliese 486 b ne vor ajuta să înțelegem cât de bine își pot menține atmosfera planetele telurice, din ce sunt alcătuite și cum sunt influențate de radiațiile stelare", a precizat el.

Cel mai bun candidat pentru astfel de observații va fi Telescopul Spațial James Webb, un instrument în valoare de 9,8 miliarde de dolari ce va fi lansat de NASA în cursul acestui an.

"Imediat după ce Telescopul Spațial James Webb va deveni operațional, vom putea pregăti un program de observare a planetei Gliese 486 b. Dacă suntem optimiști, în următorii trei ani am putea ști cu certitudine dacă această planetă are sau nu o atmosferă, și dacă are, care este compoziția ei", a adăugat Trifon Trifonov.