Acest lucru nu se datorează însă reformei din justiție, ci mai degrabă modificării condițiilor de acceptare a cererilor, dar și faptului că anterior CEDO a refuzat un număr mare de cereri și avocații au devenit mai prudenți la depunerea acestora. Astfel de concluzii a formulat Vlad Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), la prezentarea celui de-al doilea raport privind executarea hotărârilor CEDO de către Republica Moldova (anii 2013-2014), transmite IPN.

Vlad Gribincea a comunicat că anual la CEDO sunt depuse peste 1000 de cereri contra Moldovei, iar în 2014, după numărul de cereri depuse, Moldova se clasa pe locul al 4-lea din 47 de țări membri ale Consiliului Europei. Vlad Gribincea a comunicat jurnaliștilor că după primul raport multe lucruri s-au schimbat, altele au întârziat, iar unele au bătut pasul pe loc. „Investigarea cauzelor de tortură a rămas insuficientă, totuși sancțiunile pentru tortură au devenit mai severe”, a subliniat directorul CRJM.

Recomandarea principală a autorilor raportului e de a institui un mecanism de supraveghere a ceea ce se întâmplă după pronunțarea hotărârilor CEDO. Acest mecanism trebuie să țină evidența a ceea ce se întâmplă după pronunțare.

Directorul de programe din cadrul Centrului de Resurse Juridice din Moldova, Nadejda Hriptievschi, unul dintre autorii raportului, a spus că la facultățile de drept din Republica Moldova se studiază insuficient jurisprudența CEDO, în special la studiile de licență. În acest sens, în raport se recomandă instituirea unor cursuri mai desfășurate în ceea ce ține de CEDO.

Din 1998 și până în 2014, CEDO a înregistrat 10800 de cereri depuse contra Moldovei. Aproape 90% dintre acestea au fost finalizate deja, iar pe rol mai sunt circa 1000 de cereri cu șanse sporite ca țara să fie condamnată.