NOI și EUROPA | Septimius Pârvu: „Dacă aș sta în străinătate și aș vrea să votez, cu siguranță m-aș înscrie pentru votul prin corespondență” (PODCAST)

  • 25 Septembrie 2020 14:40
0%
00:00:00
00:00:00

Doamnelor, domnilor, vă spun bună ziua și bun găsit la o nouă ediție a podcast-ului Noi și Europa. Vă propun astăzi o discuție despre practica alegerilor locale din România. Abordăm acest subiect cu expertul în bună guvernare și procese electorale din cadrul Expert Forum de la București, Septimius Pârvu.

Domnule Pârvu, bună ziua și bun găsit.

Bună ziua și mulțumesc pentru invitație.

Așadar, care este miza alegerilor locale din România în perspectiva alegerilor parlamentare, care urmează să aibă loc mai târziu în acest an, în decembrie 2020, mai exact?

Este o miză destul de mare, pentru că întotdeauna alegerile locale sunt un fel de semnal pentru alegerile parlamentare. Acum, în 2020, distanța dintre ele este și mult mai scurtă. De regulă era de șase luni, aveam alegeri locale în iunie, aveam alegeri parlamentare în decembrie, dar acum, după cum bine știți, în acest weekend avem localele, și pe șase decembrie sunt programate parlamentarele. Sigur, este un semnal în ceea ce privește rezultatele. Deja se discută alianțe pentru parlamentare, deci modul în care se vor descurca partidele în aceste alegeri locale va dicta, probabil, și viitoarele alianțe pentru parlamentare. Și să ne mai gândim că este vorba și de resurse, pentru că primarii sunt cei care, la urma urmei, sunt persoane care pot atrage voturi din comunitățile lor, sunt lideri ai comunității, și astfel pot influența ceea ce se întâmplă și în votul la parlamentare. Așadar, evident, partidul care va ieși cu cei mai mulți primari, va avea și resursa umană care să împingă un pic campania pentru parlamentare. Sigur, există o legătură strânsă și din perspectiva campaniilor electorale, pentru că distanțele sunt foarte mici, și alegătorii vor rămâne în cap și cu ceea ce s-a întâmplat la alegerile locale, cum arată campania pentru alegerile locale, temerile de la alegerile locale. Atunci, totul fiind atât de condensat, impactul este mai mare decât ar fi fost în mod normal.

Pentru aceste alegeri care se apropie cu pași rapizi, am putea spune pe ultima sută de metri, ce măsuri au fost adoptate de către autoritățile electorale pentru a le organiza într-un mod cât mai bun, dar și cât mai sigur pentru cetățeni, în contextul în care alegerile au loc în vreme de pandemie?

Da, din păcate România stă destul de prost în ceea ce privește scăderea numărului de infectări. Avem încă un număr destul de mare de cazuri noi pe zi de COVID. Au fost impuse o serie de măsuri prin decizia autorităților guvernului, autorităților electorale. Există și pentru campanie anumite decizii, de exemplu există limitări privind numărul de persoane la mitingurile electorale, pentru că intrăm în  ultima săptămână de campanie. Există limitări privind numărul de persoane care pot distribui fluturași, de exemplu, din partea competitorilor. Este recomandat ca alegătorii să nu intre în contact direct, sau, mai degrabă, ca echipele partidelor să nu intre în contact direct cu alegătorii, ci mai degrabă să înmâneze mai de la distanță fluturași, de exemplu. În ceea ce privește ziua alegerilor, în primul rând, cele mai importante măsuri sunt cele legate de organizarea secției de votare. În principiu, primarii vor fi responsabili de identificarea unor trasee prin secțiile de votare. Este indicat să existe un spațiu de intrare și unul de ieșire. Problema este, de altfel, că în foarte multe secții de votare, și autoritatea electorală a făcut o statistică în acest sens, nu există suficient spațiu. Mai ales la nivel de municipii, există multe secții procentual care au sub 25 de metri pătrați, ceea ce este foarte puțin. De asemenea, se vor distribui măști, atât pentru membrii birourilor electorale, cât și pentru persoane acreditate, cum sunt observatorii, de exemplu. Noi, ca organizație, vom acredita observatori, dar și alegătorii pot primi măști. Sigur, pe lângă obligativitatea purtării măștii, avem și o obligație de a măsura temperatura alegătorilor la intrare. Întrebarea este cum se vor aplica aceste reguli, pentru că, probabil, și în Republica Moldova au existat probleme legate de aplicarea acestor măsuri. Și până acum, la intrarea în supermarket-uri în România, cu siguranță au existat persoane care refuză să poarte mască, să li se ia temperatura. În acest moment, legislația obligă aceste persoane, și toți alegătorii, de fapt, care intră în secție, să-și pună masca. Provocarea va fi aplicarea cât se poate de strictă a acestor reguli.

Aș vrea un pic să ne oprim aici. În contextul în care există o parte a societății, să sperăm că una mică și în România și în Republica Moldova, care, să zicem, se va opune cu vehemență respectării acestor măsuri, ce se va întâmpla în aceste situații, ce pot să facă autoritățile, pentru că, pe de o parte, este vorba despre dreptul pe care îl au cetățenii la vot, dar, de fapt, este vorba și despre o obligație a cetățenilor de a nu răspândi potențial virusul?

Sigur, vorbim de două componente. Vorbim de drepturile electorale, care sunt limitate doar prin anumite reglementări din legea electorală, și aici mă refer la reglementări care țin de interzicerea drepturilor electorale, de exemplu, și vorbim de reglementări general aplicabile unei perioade speciale, cum este aceasta. Noi încă suntem în stare de alertă. Există o lege care reglementează starea de alertă și există hotărâri ale guvernului care impun obligativitatea purtării măștii. Deci, în acest context, purtarea măștii primează și, dacă o persoană va refuza să poarte masca, va exista posibilitatea ca președintele biroului electoral, al secției de votare, sau persoana care se ocupă cu paza secției, fie un polițist, un jandarm, să oblige acea persoană să poarte mască, să aplice sancțiuni în cazul în care refuză să o poarte. Cred că până a ajunge la coerciție, e foarte important să comunicăm aceste aspecte, și cred că rolul autorităților electorale și al guvernului este acela de a explica de ce este nevoie să se poarte masca, care sunt prevederile legale. Din păcate, aici nu stăm foarte bine. Cred că autoritățile ar putea lucra un pic mai mult la informare, dar, conform legii care reglementează starea de alertă, avem aceste mecanisme prin care un alegător poate fi sancționat dacă refuză. De asemenea, alegătorii care au temperatura peste 37,3 în momentul în care ajung în secție, ar putea vota într-o cabină specială. Problema în acest moment, din punctul meu de vedere, rămâne pentru alegătorii care au simptome de COVID, sau care au fost informați de autorități că sunt contacți ai unor persoane, dar nu au decât o decizie telefonică. De exemplu, Direcția de Sănătate Publică (DSP) te sună să stai în casă două săptămâni. Persoanele respective, din punctul meu de vedere, în acest moment nu vor putea vota, pentru că în Romania, pentru a solicita urna specială ai nevoie un document. Faptul că te sună cineva de la DSP, din păcate, nu reprezintă un document. Cred că, în acest moment, avem o problemă cu această categorie de alegători.

Am înțeles că nu există o confirmare scrisă.

Nu, poți doar să fii sunat, ți se comunică să stai până în ziua X în casă. Sigur, nu ai voie să ieși pentru că există sancțiuni și, în moment ce există o confirmare sau o bănuială, nici nu ar fi indicat să ieși din casă.

Da, normal, e riscul cetățenilor. Aș vrea să ne întoarcem un pic la timpurile mai bune, când problema la alegeri nu era doar Coronavirusul, să discutăm despre cum s-a desfășurat campania electorală din România. Din observațiile dumneavoastră pe care le-ați făcut în perioada pre-campanie, dar și în timpul acesteia, care credeți că au fost încălcările majore comise de concurenții electorali și ce calificativ i-ați da campaniei electorale pentru alegerile locale din România până în prezent?

La noi marea problemă este legată de perioada campaniei și modul în care se promovau candidații. Din 2015, competitorii electorali nu mai pot folosi bannere, panouri, sau orice alte materiale de acest gen, de outdoor, de afișaj stradal. Astfel, în acest moment, noi nu prea mai avem o campanie. Campania, în acest context, există doar prin fluturași, radio, TV și pe internet. Dar, dacă veniți pe o stradă din București, nu o să vedeți campanie. La noi toată campania a fost în pre-campanie. Dacă mergeți în comunele din România, în satele, în orașele din România, atunci ați fi văzut cine sunt candidații, acum nu vă dați seama. Trecând pe lângă această componentă, pare că campania în acest an a fost un pic mai accentuată online. Este normal pentru că fiind în această criză, probabil candidaților le-a fost mai ușor să se promoveze online. Sigur, aici există riscul ca anumite categorii care nu sunt neapărat conectate la internet, la Facebook, să nu intre în publicul țintă. În același timp, cred că o mare parte din candidați, totuși, au mers pe stradă, au intrat în contact cu alegătorii. Deci, nu a fost cum ne-am fi gândit prin iunie, că totul se va muta în online. Pe de altă parte, cred că este o campanie relativ inexistentă. La București, de exemplu, că totuși miza cea mai mare este în capitală, ca și în Republica Moldova, nu am avut până acum o dezbatere între candidații mari. Noi, alături de o altă organizație și o serie de grupuri civice, am organizat ieri o dezbatere la care au venit o parte din candidați. Săptămâna aceasta se presupune că ar putea exista o dezbatere între primii 5-6 candidați care au șanse la Primăria Generală. Pe de altă parte, pare mai degrabă un joc în care fiecare partid își promovează propriul program, propria viziune, dar nu se simte un dialog în marile orașe. În mediul rural e și mai greu de perceput. Și acolo, fiind comunități mai mici, depinde și de vizibilitatea persoanei respective, dacă a mai fost primar, și așa mai departe. Este o campanie foarte invizibilă.

Pare apatică, din ceea ce povestiți dumneavoastră, și voiam să vă întreb care ar fi motivele acestui apatism politic sau electoral al candidaților. Sunt unii dintre ei siguri că vor câștiga, sau ce alte motive îi determină să fie mai pasivi în această campanie?

Unul dintre motive este și cel despre care vorbeam mai devreme, faptul că nu mai există o vizibilitate a campaniei. Simplul fapt că mergi pe stradă și vezi niște bannere, niște panouri, îți trezește ideea de campanie în cap. Acum, pe stradă, pot să văd doar niște afișe pe care e greu să le bagi în seamă. Unele dintre partide au adoptat o strategie prin care să arate cu degetul, ca să folosesc o expresie mai directă, către foștii primari, persoane care au fost în funcție, să evidențieze corupție, probleme de integritate. Unii candidați pur și simplu au refuzat dialogul, așa se vede în spațiul public. Și faptul că s-a mutat campania în online. Da, avem filmulețe, avem afișe, dar asta nu reprezintă un dialog, din păcate. E posibil și această pandemie, starea de alertă, să fi determinat un număr mai mic de evenimente publice, pentru că, într-adevăr, probabil în condiții normale am fi avut mult mai multe evenimente, inclusiv festivaluri, concerte. Au fost câteva, dar mult mai puține decât dățile trecute. Una dintre cauze este și aceasta. O explicație poate fi și faptul că avem două alegeri într-un timp foarte scurt și resursele partidelor sunt limitate. Probabil există și o prioritizare pentru alegeri. O parte bună ar fi că avem mai multe partide decât aveam în 2016, există o oarecare varietate. Sigur, la capitolul resurse, din păcate, există o inegalitate evidentă, pentru că marile partide au mult mai multe resurse. Am analizat și finanțarea, și cea mai mare parte a resurselor vine de la partide parlamentare, care au subvenții, dar măcar în anumite localități, județe, se simte cumva o competiție mai vizibilă. În 2015-2016 aveam 50-60 de partide, acum totuși mergem înspre 200. Deci, se vede o oarecare...

Diversitate și posibilitate de a alege, probabil.

Da, cred că este ponderent bun, și sperăm ca la fiecare alegeri să vedem din ce în ce mai mulți competitori, pentru că, la urma urmei, asta e miza. Problema este că noi avem și un tur de scrutin, ceea ce este problematic, pentru că ai doar o șansă de a alege, și, ca exercițiu democratic, creează probleme de reprezentare. Bănuim că la aceste alegeri va fi și o prezență mai scăzută, fapt care complică un pic lucrurile.

Aș vrea să ne referim și la un alt aspect al alegerilor, și anume la aspectul gender. Într-o analiză pe care dumneavoastră ați publicat-o recent, ați menționat că procentul de femei care candidează în alegerile locale a crescut față de iunie  2016, însă nesemnificativ, cu doar 1,5%. Există, însă, prevederi în legislația electorală a României care ar asigura o reprezentativitate echitabilă pentru bărbați și femei pe listele electorale, și ce recomandați dumneavoastră în acest sens pentru a echilibra această balanță electorală?

Noi am publicat un raport acum câteva zile, și prima constatare care mi se pare ridicolă, a fost faptul că noi a trebuit să construim practic de la zero, cu ajutorul unui algoritm, genul candidaților, pentru că biroul electoral central nu a mai publicat în acest an aceste informații. Și la nivel de transparență stăm un pic mai prost decât data trecută, decât în 2016, când s-au publicat aceste date. Cifra, din păcate, rămâne foarte mică. Există în legislație o prevedere conform căreia pe listele electorale partidele trebuie să asigure reprezentarea ambelor sexe. Din păcate, legislația nu merge mai departe. Oricum, în datele pe care le-am identificat în acest an, nu am găsit liste care să fi avut exclusiv numai bărbați, numai femei sigur nu e cazul, la cum arată listele în acest moment, dar erau liste care aveau numai un candidat femeie, ceea ce din perspectiva noastră e foarte puțin. Ține de politica internă a fiecărui partid. Nici partidele nu au în statutul lor reglementări foarte clare. Există câteva, din câte știm, care au anumite cote, dar și aici este o discuție, din datele pe care le avem. Ne-am uitat la locurile eligibile și în funcțiile importante pare să fie, mai degrabă, pe locurile eligibile bărbați. Și acolo unde există candidaturi, nu înseamnă neapărat că femeile sunt în față. O soluție ușoară ar fi să introducem niște cote în legislație, fiecare partid să fie obligat să aibă un număr de femei, eventual în sistem fermoar, adică un candidat femeie, un candidat bărbat, și așa mai departe. Până acum, din păcate, nu a fost implementat. Au existat niște încercări, dar nu s-a implementat în legislație. Cred că, până la urmă, acesta trebuie să fie și un exercițiu democratic al partidelor. Este adevărat, partidele noi gen USR sau PLUS, stau ceva mai bine, deci nu este neapărat o situație optimă, dar stau cu câteva procente mai bine decât partidele vechi, care au undeva 18-19% din liste reprezentanți de sex feminin, ceea ce este foarte puțin, din păcate. La cum arată democrația românească, probabil cel mai simplu ar fi prin introducerea unor reglementări, inclusiv prin declararea nulă a listelor care nu au un anumit procent de femei, sau care nu au reprezentare echitabilă.

Și în Republica Moldova este complicat la capitolul reprezentării echitabile, atât pe listele electorale, dar și politic, în general, cred că mai avem multe de învățat aici. Și, pentru că am ajuns aici, aș vrea să facem niște paralele, sau, mai bine zis, să transpunem un pic din experiența României spre Republica Moldova. După cum bine știți, aici, pe 1 noiembrie, vor avea loc alegerile prezidențiale, iar pentru Republica Moldova una dintre problemele de bază rămâne organizarea procesului de vot în diasporă, ținând cont și de situația creată de noul Coronavirus. Ce pași au întreprins autoritățile române în acest sens, ce s-a făcut pentru a asigura o bună prezență la vot, și pentru a asigura secții de votare pentru cetățenii români care se află în diasporă? Ce metode alternative de exercitare a dreptului la vot li se propun cetățenilor români din afara granițelor țării?

Din păcate, în acest an ne confruntăm cu niște probleme pe care nu le-am regăsit până acum în procesul de organizare a parlamentarelor și din semnalele pe care le avem până acum, sunt țări în care e posibil să nu avem secții de votare nici măcar în ambasade sau în consulate, deoarece chiar dacă teritoriul ambasadei sau a consulatului reprezintă statul român, totuși există prevederi privind protecția împotriva COVID care se aplică pe stradă. De exemplu, dacă statul respectiv are o regulă conform căreia cetățenii nu au voie să se adune în grupuri de șase, atunci nu va fi foarte complicat să se facă cozi, și în acest sens anumite state deja au trimis României mesaje că nu vor permite organizarea de secții de votare. Singura alternativă rămâne votul prin corespondență. Din fericire, s-a prelungit termenul pentru înscrieri cu încă o lună. Termenul era în septembrie, și s-a prelungit până în octombrie, deci cetățenii mai au timp să se înscrie. La parlamentare, nici în 2016 nu a existat un entuziasm foarte mare, comparativ cu prezidențialele de anul trecut, de exemplu, unde s-a putut înscrie mult mai multă lume. E adevărat că la parlamentare, numai alegătorii cu domiciliul și cu reședința în străinătate pot vota, pe când la prezidențiale se puteau înscrie mai ușor alegătorii, pentru că la parlamentare votezi pentru diaspora specifică, pentru cele șase locuri destinate pentru diasporă. Cred că și aici autoritățile ar fi putut să fie un pic mai proactive și mai vizibile. Am văzut că sunt anumite ambasade care au împins această temă și au solicitat cetățenilor să se înscrie, pentru că, realist vorbind, în unele țări aceasta va fi singura metodă prin care se va putea vota. Sigur, nu știm ce va fi până în decembrie, sperăm să nu fie blocaje aeriene, sau alte situații de acest gen care ar putea pune în pericol votul prin corespondență, dar în acest moment rămâne într-o variantă fezabilă. Realist vorbind, deși s-a spun mai multe ori că este un eșec, eu nu cred că este un eșec, și cred că din 2016 sistemul a fost îmbunătățit. Sigur, mai există probleme legate de desfășurarea votului prin corespondență, dar cred că în acest moment rămâne cea mai bună variantă pentru alegătorii din străinătate. Noi, de exemplu, am recomandat autorităților să fie introdus votul prin corespondență și pentru persoanele despre care vorbeam mai devreme, care au bănuieli că au COVID, au simptome, nu au voie să iasă din casă. Cred că era și la locale o metodă bună, dar din păcate nu s-a implementat. În acest moment, toată lumea se uită la locale, deși parlamentarele sunt foarte aproape, par foarte departe din perspectiva aceasta. E adevărat că în ultimele zile numărul celor care s-au înscris este ceva mai mare. Avem un site care se numește votstrainatate.ro, care este gestionat de Autoritatea Electorală Permanentă. Înscrierea se va putea face pană pe 22 octombrie, deci mai este fix o lună în care alegătorii se pot înscrie, și chiar acum mă uitam, sunt 11 641 de înscrieri, ceea ce este bine, pentru că acum câteva zile de abia ajunsese până la 7 000. Sperăm să crească cât mai mult, și sperăm cât mai mulți alegători să-și poată exercita dreptul de vot. Mai exista o opțiune, și anume solicitarea de a înființa o secție în străinătate. Autoritățile pot înființa o secție dacă există 100-200 de cereri pe un anumit teritoriu, și acolo s-au înscris 3636, dar să vedem în ce măsură vor mai putea înființa aceste secții. Ele erau o idee bună în măsura în care existau comunități foarte mari de români, și se putea înființa o secție care poate era departe de ambasadă.

Ar fi fost poate o soluție, inclusiv și în cazul Republicii Moldova, unde există un număr important de cetățeni români, care vor participa la alegerile parlamentare din decembrie 2020. Am văzut un număr crescut de alegători chiar și la scrutinul anterior, și cred că și pentru ei, cetățenii români de aici, este important să aibă mai multe oportunități de a-și exprima votul. În acest context, aș vrea să le amintim împreună radioascultătorilor noștri care intenționează să meargă la vot în decembrie pentru alegerile parlamentare, ce proceduri avem și ce trebuie să facă pentru a se asigura că pot să votez?. Vorbeam de această înregistrare prealabilă, ați putea să repetați încă o dată acel site pe care cetățenii se pot înregistra prealabil ca să fie asigurați din punct de vedere tehnic și să-și poată exercita dreptul la vot?

Este pagina www.votstrainatate.ro. Este pagina care e gestionată de Autoritatea Electorală Permanentă. Termenul de înscriere este 22 octombrie, dar este indicat să nu lăsați pe ultima sută de metri. Alegătorul trebuie să lase câteva date. Trebuie să dovedească faptul că locuiește în străinătate și deține documente de ședere valabile pentru statul respectiv, și solicită să i se trimită plicul prin poștă. Va primi un pachet care conține practic toate materialele necesare votării. În urma acestui demers, va fi radiat din lista electorală din România, și va fi înscris pe o listă specială pentru votul prin corespondență. În cel mai rău caz, dacă plicul nu ajunge, și asta este o noutate de la alegerile prezidențiale, alegătorul este înștiințat. Data trecută, la prezidențiale, s-a trimis un e-mail de către Autoritatea Electorală Permanentă, pentru a verifica dacă a ajuns sau nu a ajuns. Chiar dacă se întâmplă ceva cu plicul, există și opțiunea votului în secție. Eu cred că votul prin corespondență este o metodă sigură, în măsura în care orice metodă care nu este în secție și sub supravegherea biroului electoral este sigură, dar, eu dacă aș sta în străinătate și aș vrea să votez, cu siguranță m-aș înscrie pentru votul prin corespondență.

Eu sper că aceste informații pe care le-ați oferit spre finalul interviului nostru, dar și analiza pe care ați făcut-o în această discuție, vor fi utile atât alegătorilor din Republica Moldova, dar și tuturor cetățenilor români care se află în afara granițelor. Eu vă reamintesc doamnelor, domnilor, că am discutat astăzi în cadrul podcast-ului Noi și Europa cu Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și procese electorale din cadrul Expert Forum de la București.

 

 

Tags

Alte Noutati

LIVE: MUZICĂ
Meteo Chișinău
3,29
Cer acoperit de nori
Umiditate:99 %
Vint:1,54 m/s
Fri
9
Sat
8
Sun
7
Mon
7
Tue
8
Arhivă Radio Chișinău