Pe la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, pe la punctele de frontieră rusești cu Estonia și Letonia s-au acumulat cozi impresionante, în mare parte fiind vorba despre refugiați ucraineni. Ei au ajuns în Rusia, după invazia de proporții a Ucrainei și încearcă să plece în țările UE, dar nu pot trece granița zile în șir. Potrivit martorilor oculari, partea rusă verifică documentele extrem de lent. În timp ce refugiații ucraineni îngheață afară și dorm în sălile de așteptare de la punctele de trecere a frontierei, voluntarii ruși îi ajută cu mâncare, apă și cazare, relatează corespondentul publicației Meduza.

Andrei este un tânăr refugiat din Ucraina, numele și l-a schimbat, ca să nu fie recunoscut, la solicitarea sa, el i-a declarat corespondentului Meduza: 'Mai aveam o singură ieșire [din teritoriile ucrainene recent anexate de Rusia] către Ucraina - prin Vasilivka din regiunea Zaporijjia, care a fost închisă în ajunul zilei de 23 septembrie și a pseudoreferendumului. Bărbații cu vârsta între 18 și 35 de ani nu au mai avut voie să părăsească regiunea. Ne-am gândit că ele [autoritățile ruse] vor începe după referendum să mobilizeze bărbații și am decis să nu așteptăm, ci să plecăm. Unii decid să meargă în Crimeea, deși este îngrozitor să ajungi în Rusia - acolo sunt mai mulți militari decât civili.

Pe 25 septembrie, soția și copilul meu, împreună cu mine, au părăsit teritoriul ocupat [din regiunea Zaporijjia] spre Crimeea, iar de acolo prin Sankt Petersburg am ajuns la Ivangorod, unde ne-am întâlnit deja cu alți refugiați din Ucraina. În după-amiaza zilei de 30 septembrie am ajuns la punctul de control. [La rând] erau vreo zece persoane. Ne-am gândit: ''Cool, hai să trecem repede''. Apoi s-a dovedit că rușii cereau să se facă liste și erau deja 60 de persoane pe aceste liste. Ei luau lista, adaugau persoanele în baza de date și îi invitau [unul câte unul]. Toți acești 60 de oameni au sosit aici pe 29 septembrie și doar opt dintre ei au reușit să treacă în acea zi. Privind înainte, cu speranța că vom reuși am trecut granița după vreo două zile. Acum fiind deja lăsate să treacă câte 40 de persoane pe zi, câte șase până la opt persoane, la fiecare patru sau până la șase ore. Singurul avantaj este că polițiștii de frontieră m-au lăsat să intru în clădirea punctului de control [și nu m-au făcut să aștept în stradă].

O doamnă și-a manifestat indignarea de ce durează atât de mult și atunci un angajat al Serviciului rus de frontieră a ieșit și a spus că primele 25 de persoane de pe listă rămân în [punctul de control], restul afară. Ulterior [granicerul] și-a schimbat părerea și am putut intra înăuntru. Toți dormeau pe jos, pe bănci, pe pervazuri. Ei bine, de dormit nu am dormit, doar am ațipit și atât. Chiar dacă ai un copil mic, nu te lasă să pleci din rând. Am rămas la graniță pentru că trebuia să stau la coadă - situația de la punctul de control se schimba la fiecare 15 minute - și mi-am trimis soția și copilul la un hotel, unde au plecat și alte familii. Rușii și estonienii trec granița în cinci minute.

Un [rus], care stătea la rând cu refugiații, a fost indignat, iar un angajat al Serviciului rus de frontieră i-a spus, arătând spre coada rușilor: 'Calmează-te, acolo sunt oameni normali'. Ne-am dat seama că suntem tratați ca niște vite. Și toți cei care stăteau acolo [la punctul de control] au răcit și s-au îmbolnăvit. Am fost dați afară de mai multe ori, atunci când ne-au spus că trebuie să spele pe jos la patru, la șase dimineața. Nu ne-au lăsat să intrăm 30 de minute, iar afară erau șapte grade. Frigul [suprapus] cu stresul și oboseala de la drum. Toată lumea a trecut prin filtrarea [pe care o face partea rusă]. Mai întâi, te apropii și dai documentele și [după aceea] le-au luat, ne-au luat și amprentele digitale. Aproximativ câte o dată la patru ore, șase sau șapte persoane din listă au fost luate [pentru filtrare], dar nu mai mult.

În zona de filtrare, îți iau telefonul și îți cer ''Dă-ne codul PIN'' și iau [telefonul], îl rulează printr-un program special. Nu știi niciodată unde și ce au verificat, poate au instalat un program de ascultare, orice se poate întâmpla. Nu am văzut telefonul timp de 15-30 de minute, alții, câteva ore. Când telefonul este luat, mergi la un 'interogatoriu', unde te întreabă: ''Ce se întâmplă cu tine? Cum ai trăit în Ucraina înainte de tot ce se întâmplă acuma? De ce pleci în străinătate, dar nu vrei să stai în Rusia? Ei te întreabă despre părinți, surori, frați. Ei te întreabă: ''Așadar noi am venit cu lumea rusă și nu vă place, nu?''. Îți pun întrebări provocatoare. Unii au fost întrebați: ''Cum vi se pare președintele nostru?'' Ei bine, ăsta Putin. În cele din urmă ne-au lăsat să plecăm.

Am trecut granița cu Estonia în aproximativ 30 de minute. Timpul acesta îl petreci în principal completând documente, atitudinea față de noi a fost în Estonia una excelentă. Parcă pleci din Iad în Rai. Ne-am așezat [la punctul de control], ne-am odihnit și am fost tratați cu ceai. Unii au fost hrăniți, dar noi am refuzat, pentru că nu mai aveam putere să stăm acolo. Acum suntem în Estonia. Am aflat de la știri că la Melitopol și Herson deja sunt mobilizați bărbații. Nu intenționăm să ne întoarcem în Ucraina până când nu se va liniști situația. Familiei mele îi este frică de explozii, [în oraș] se înregistrau bombardamente în fiecare zi. Între timp planificăm unde să [mergem] în continuare".