Nava tactică pentru războiul hibrid combină capabilități specifice civile și militare, convenționale și speciale, tehnologice și operaționale. Printre alte misiuni și sarcini, aceste capabilități oferă platformelor de acest tip posibilitatea să obțină informații secrete din cablurile de comunicații submarine sau, dacă este nevoie, de a deconecta liniile de comunicații submarine.

Potrivit amiralului ucrainean în retragere Ihor Kabanenko, această posibilitate dublă de utilizare face parte din doctrina militară a Rusiei pentru războiul hibrid. Nava poate conduce fără știința inamicului operațiuni submarine camuflând misiunile de intelligence  sub identitatea unor activități de cercetări oceanografice sau de căutare-salvare. Amiralul Ihor Kabanenko precizează pentru website-ul Fundației Jamestown că cel puțin două astfel de platforme maritime pentru războiul hibrid sunt construite și operate de Rusia, relatează Radio România Actualități.

Primul model de navă tactică pentru aceste misiuni este așa-numita “stație nucleară pentru ape foarte adânci” care, în realitate, este un submarin pentru mari adâncimi destinat operațiilor speciale (DWSOS). Acesta poate fi transportat în interiorul unui submarin nuclear și poate fi lansat în orice punct de pe ocean de pe planetă pentru a începe misiuni secrete pe termen lung. În ultimii ani Rusia a modernizat sau construit navele Kalitka, Kashalot, Paltus și X-Ray din clasa DWSOS. Amiralul Ihor Kabanenko este de părere că cea mai capabilă navă dintre acestea este Kalitka (poreclită Losharik) comandată spre execuție în 2006. Acest submarin este capabil să se scufunde la adâncimi de 6.000 de metri și poate fi utilizat pentru a distruge infrastructura de pe fundul mărilor și oceanelor, în principal liniile submarine de comunicații.

Moscova și-a sporit și numărul de nave capabile să poarte submarine din clasa DWSOS: submarinul nuclear special din clasa Delta IV Podmoskovye realizează în prezent teste de navigare după modernizare. A început modernizarea și pentru generația următoare de submarine-purtătoare de submarine din clasa DWSOS. Toate aceste nave fac parte din Brigada 29 de Submarine pentru Operații Speciale din Flora Rusă de Nord.

Separat de submarinele din clasa DWSOS, alte platforme importante pentru conducerea războului hibrid în adâncul mărilor și oceanelor sunt așa-numitele „navă de cercetări oceanografice” (ORV) și „navă de crecetare-salvare” (SRV). Niciunul dintre aceste vapoare nu are la bord arme anti-submarin (ASW) sau rachete de croazieră. Dar capacitățile strategice de colectare a informațiilor despre ținte din apele mărilor și oceanelor sunt extrem de sofisticate. Aceste tipuri de vapoare aparțin Ministerului Rus al Apărării, mai precis Directoratului Principal pentru Cercetări Subacvatice (ORV) și Serviciului de Căutare și Salvare al Forțelor Navale Ruse (SRV).

Cea mai performantă navă a Rusiei clasa ORV este probabil Yantar, comandată în 2015. Această navă de spionaj este dotată cu echipamente de supraveghere și servește și ca vapor-mamă pentru submersibile cu sau fără pilot pentru ape foarte adânci. Yantar poartă două submersibile fără pilot din clasele Rus și Konsul capabile să se scufunde la adâncimi de peste 6.000 de metri pentru 10-12 ore. Aceste submersibile sunt dotate cu unelte pentru tăierea cablurilor. La rândul lor, aceste submersibile poartă drone subacvatice comandate de la distanță care pot desfășura mai multe operațiuni: de la analiza unor obiecte și distrugerea acestora, livrarea de dispozitive diferite la adâncime și până la ridicarea unor obiecte la suprafața mării. 

Ca alternativă la realizarea unor nave de generație nouă ORV sau SRV, Moscova își modernizează vechile nave din această clasă din cauza restricțiilor bugetare impuse de programul Rusiei de constuire de nave. Echipamente moderne pentru supraveghere acustică, biologică, fizică și geofozică au fost deja instalate la bordul navei de clasă ORV Admiral Vladimirsky. Aveastă navă execută în prezent expediții maritime în diferite ape internaționale importante pentru Rusia, susține amiralul Ihor Kabanenko.

NATO a răspuns deja la aceste amenințări percepute ca urmare a intensificării activității submarine a Rusiei. Alianța a întocmit planuri pentru restabilirea unui post de comandă ce a fost închis după încheierea Războiului Rece cu scopul de a securiza liniile de comunicații din Atlanticul de Nord (UNIAN, decembrie 2017). Aliații au accelerat și dezvoltarea capacităților ASW și de a dezvolta aeronave specializate în detectarea submarinelor. Cu toate aceste măsuri, NATO mai are multe de făcut pentru a proteja de Rusia liniile sumbarine de comunicații și de internernet din Atlanticul de Nord și din Marea Mediterană. .

Ihor Kabanenko, autorul articolului  publicat de Fundația Jamestown, este amiral în retragere al Forțelor Navale ale Ucrainei. Între 1983 și 1990 a fost activ în Forțele Navale Sovietice în diferite funcții: de la comandant de navă și până la șef de stat major al Diviziei de Nava Lansatoare de Rachete. Din 1993 a făcut parte din Forțele Navale ale Ucrainei. A fost numit șeful operațiilor și apoi șef al Statului Major al Forțelor Navale ale Ucrainei, a fost reprezentant la NATO al Ucrainei, apoi a fost prim adjunct al șefului Statului Major al Apărării. În 2013 a trecut în rezervă cu gradul de amiral. În anul 2014 a fost ministru adjunct al apărării și apoi adjunct al Ministerului Ucrainei pentru Integrare Europeană.