Potrivit informațiilor vehiculate în prezent, noile planuri regionale au în vedere organizarea apărării pe două sau trei eșaloane, dintre care primul poate fi format din aproximativ 100.000 de militari gata de luptă în cel mult 10 zile. Pentru granița de nord-est, acest eșalon poate include trupe din Polonia, Norvegia, Estonia, Letonia și Lituania, după cum semnalează și Politico, în timp ce pentru sud-est, deși încă nu a “scăpat” nimic în presă, acesta nu poate fi decât centrat pe România, cu eventuale prelungiri laterale secundare către Slovacia și Bulgaria.

Al doilea eșalon de trupe, care va veni în sprijin și întărire, ar trebui să fie pregătit pentru a fi desfășurat în zona estică în 10-30 de zile din țări precum Germania, pentru flancul nord-estic, sau Franța, Spania, Italia iar pentru cel sud-estic.

Foarte probabil se va avea în vedere și un al treilea eșalon, de rezervă, care să fie generat de asemenea de țările din adâncimea europeană, dar și de cele de peste ocean.

Creșterea cheltuielilor - marele test

Însă pentru ca acest lucru să se întâmple, NATO trebuie să convingă fiecare țară să contribuie cu cu militari, antrenament, infrastructură mai bună și, mai ales, cu cantități mari de arme, echipamente și muniție scumpe.

Având în vedere că țările sunt deja îngrijorate de propriile lor stocuri de muniții, iar Ucraina consumă în prezent o mare cantitate de obuze și arme de la aliați, există riscul ca nu toți aliații NATO să-și respecte promisiunile de a contribui la noile planuri ale alianței.

„Dacă nu ar exista cineva care să oprească tendințele și să le spună tuturor ce să aducă, atunci toată lumea ar veni cu chipsuri de cartofi, pentru că chipsurile sunt ieftine, ușor de obținut”, a declarat metaforic James J. Townsend fost secretar adjunct al apărării pentru Europa și politica NATO.

Este o provocare cu care NATO s-a mai confruntat și în trecut, și una despre care experții se tem că ar putea deveni o problemă persistentă pentru alianță pe măsură ce războiul Rusiei se extinde în cel de-al doilea an. 

Cert este că odată ce planurile militare ale NATO vor fi finalizate, statelor li se va cere să analizeze și, în cele din urmă, să pună la dispoziție trupe, avioane, nave și tancuri pentru implementarea diferitelor părți ale planurilor. Foarte probabil acest lucru se va întâmpla în această vară, când liderii celor 30 de țări membre ale alianței se vor întâlni în Lituania.

Dacă în 2014 liderii NATO s-au angajat să aloce 2% din PIB pentru apărare timp de un deceniu, la summitul de la Vilnius, din iulie, aceștia vor trebui probabil să decidă asupra unei noi ținte, mai ambițioase.