Din 13 octombrie 2007, prin înființarea Muzeului Șofranului, Mund atrage din ce în ce mai mulți turiști.  

Ascunsă între Geneva și Zermatt, localitatea Mund este renumită pentru frumusețile alpine, regiunea fiind înscrisă, din anul 2001, în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Muzeul Șofranului din Mund este situat într-un hambar, construit în anul 1437, una dintre cele mai vechi clădiri de lemn din Elveția. Fotografii, postere, panouri informative, filme documentare și artefacte descriu istoria șofranului și prezintă vizitatorilor informații despre cultivarea, recoltarea, comercializarea  și întrebuințarea sa. Muzeul, fondat de Asociația Culturală Pro Șofran din Mund, este finanțat din veniturile obținute de aceasta, având și sprijinul comunității din localitate. Este primul muzeu de acest fel din Elveția.

Șofranul a fost cultivat pe dealurile însorite ale localității Mund încă din secolul al XV-lea. Pentru un gram de șofran trebuie recoltate 150 de flori. Prețul unui kilogram de aur roșu este de 4.000 de euro. Astăzi, Mund este cel mai nordic loc de pe pământ în care este cultivat șofranul, conform tradițiilor vechi de secole, pe o suprafață de 18.000 de metri pătrăți. De asemenea, este singurul loc din Elveția în care șofranul este produs și în prezent. În timpul sezonului, în lunile octombrie – noiembrie, sunt recoltate manual, zilnic, între 300 și 1000 de flori. Condimentul valoros este extras din pistilul florilor și producția de șofran este de patru kilograme pe an.

Șofranul este disponibil atât sub forma de fire, cât și sub formă de pulbere. Cele mai mari țări producatoare de șofran sunt: Grecia, Spania, Turcia, Iran, India și Maroc. Cei mai mari importatori de șofran sunt: Germania, Italia, Statele Unite ale Americii, Elveția, Marea Britanie și Franța.

Șofranul (Crocus sativus) este o plantă perenă care provine din Europa de Sud-Est și vestul Asiei. Originile plantei se află în Grecia antică și Anatolia, unde a fost cultivată pentru prima oară în urmă cu 3000 de ani. În timpul Evului Mediu, botaniștii și bucătarii au adus șofranul din Orientul Mijlociu în Spania.

Șofranul este amintit în lucrările sale de Homer ca medicament și apreciat pentru parfumul său. Dioscorides și Pliniu îl recomandau pentru a calma tusea. În India, este condiment-rege, folosit împotriva balonării, spasmelor musculare, durerii și depresiei. Este bogat în fenil-etanol, carotenoide (crocin, pirocrocina) și are efect calmant asupra sistemului nervos. Compusul numit crocin este un carotenoid pe care îl găsim și în morcovi și care reduce dimensiunea tumorilor, crește durata de viață a celulelor sănătoase și activează neuronii din hipotalamus care facilitează digestia. Extractul de șofran inhibă creșterea celulelor canceroase și luptă împotriva formelor  de cancer colorectal și pulmonar. Proprietățile medicinale ale șofranului provin și dintr-o esență aromatică, numită safranal.

Biologul Peter Beyer de la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg, Germania, este de părere că șofranul este un condiment extrem de complex, secretul său fiind culoarea, din care derivă aroma și compușii atât de valoroși, cu proprietăți antioxidante. Șofranul este folosit deja împotriva crampelor, tusei, febrei, colicilor, astmului, bolii Alzheimer, ca sedativ și antidepresiv. Cele mai recente cercetări îl propun ca remediu împotriva cancerului. Studiile științifice relevă faptul că safranalul are efecte citotoxice asupra celulelor canceroase și proprietăți antidepresive.

Sofranul este una dintre plantele cu miros dulceag care este menționată în Biblie (Cântarea Cântărilor 4:14). În Creta antică era o floare sacră. Cunoscută ca un simbol străvechi al soarelui, a fost folosită pentru a colora produsele alimentare în galben și pentru a vopsi produsele textile. În India, șofranul este întrebuințat în multe rețete cu orez și la prepararea dulciurilor. De asemenea, este utilizat în medicina ayurvedica și în ritualurile religioase. În Arabia Saudită este folosit împreună cu cardamomul pentru a aroma cafeaua. În nordul Italiei și în sudul Elveției, se adaugă la pregătirea de risotto. În Suedia, de ziua Sfintei Lucia (13 decembrie), în mod tradițional, se coace pâine cu șofran. În Spania, este un ingredient indispensabil al diverselor feluri de mâncare, printre care paella, fabada sau Pote Gollego.

Experții consideră că șofranul din Mund este superior oricărui alt condiment din lume. Nici Spania, nici Iranul nu pot concura cu aroma șofranului din Mund, localitate care a devenit și un centru al gastronomiei. Restaurantele oferă meniuri care cuprind supă cremă de șofran, paste cu șofran, care  completează perfect o friptură, brânză, pâine cu șofran, parfait cu șofran și diverse prăjituri. Cel mai cunoscut și cel mai popular produs este însă Munder Gold, un lichior fin, aromat cu șofran.

Muzeul Șofranului din Mund este deschis pe tot parcursul anului, de miercuri până duminică, între orele 10:30 – 16:00, cu pauză în intervalul orar 12:00 – 14:00.

Sursa: Rador.ro