Rolf Halden de la Universitatea de Stat din Arizona și colegii săi au identificat, anul trecut, molecule de materiale plastice utilizate în mod frecvent, cum ar fi bisfenol A (BPA), în eșantioane de ficat uman și țesut gras. Ulterior, ei au aprofundat aceste studii încercând să afle dacă și particule mai mari de microplastic ar putea fi detectate, în cazul în care acestea pătrund în țesuturile umane.

Cercetătorii au studiat 47 de eșantioane de țesut uman din plămâni, ficat, splină și rinichi, existente într-o bază de țesuturi utilizată pentru studierea bolilor neurodegenerative, precum Alzheimer, pe care le-au analizat pentru a afla dacă pot fi detectate și cuantificate fragmente de microplastic prezente în eșantioane folosind metode spectroscopice cunoscute.

Oamenii de știință au descoperit că a fost posibil să identifice zeci de tipuri de componente din plastic, inclusiv policarbonat, tereftalat de polietilenă (PET) și polietilenă, pe lângă bisfenol A.

''Suntem literalmente înconjurați de plastic în viața noastră de zi cu zi. Ne aflăm în prezent în poziția în care putem defini mai bine poluarea cu plastic în corpul uman'', a declarat Halden. ''Dacă, unde și în ce măsură se acumulează fragmente de plastic în diferite țesuturi și organe umane se află în centrul cercetărilor în curs de desfășurare'', a precizat specialistul.

''Materiale plastice care contaminează mediul pot fi găsite în fiecare zonă de pe glob, iar în câteva decenii scurte am trecut de la a considera plasticul un beneficiu minunat la a-l considera o amenințare'', a declarat unul dintre coautorii studiului, Charles Rolsky. ''Există dovezi că plasticul își croiește calea în corpurile noastre, dar foarte puține studii au analizat ce se întâmplă acolo. Și, la acest moment, nu știm dacă acest plastic este doar o pacoste sau dacă reprezintă un pericol la adresa sănătății umane, a adăugat cercetătorul.

Halden și colegii săi au dezvoltat, de asemenea, un instrument online pentru a permite cercetătorilor să își standardizeze măsurătorile microplasticului în țesuturile umane, prin convertirea informațiilor despre numărul de particule de plastic în unități de masă și suprafață.

Aceste cercetări au fost prezentate luni în cadrul congresului American Chemical Society, desfășurat virtual.

''În prezent, nu există o metodă analitică ideală pentru cuantificarea particulelor de microplastic din țesuturile umane'', a spus Dick Vethaak de la centrul de cercetare Deltares din Olanda.

Potrivit lui Vethaak, în cazul în care noua metodă ar putea fi utilizată pentru analizarea țesuturilor umane pentru detectarea posibilelor microparticule de plastic, va fi esențial să se poată oferi asigurări că eșantioanele nu riscă să se contamineze, spre exemplu cu particule microscopice de plastic din aer.

Stephanie Wright de la Imperial College London a atras atenția la rândul său că există dovezi din studiile efectuate pe animale că microparticulele de plastic pot dăuna organismului. Însă nu este deocamdată clar dacă aceste microparticule pot pătrunde în organele umane. ''Marea întrebare'' pentru cercetările viitoare este, în opinia lui Wright, dacă microparticulele de plastic au vreun impact asupra sănătății umane.

Sursa:Agerpres