Bob Marley & The Wailers au plecat în turneu de promovare cu piesa, având mare succes în Londra. Drepturile de autor pentru melodie i-au fost atribuite lui Vincent Ford, un vechi prieten al lui Marley, care l-a ajutat mult în perioade dificile.

În timpul turneului de promovare, Bob Marley a colaborat cu muzicieni ca Family Man Barrett și Al Anderson. Datorită ușurinței cu care putea fi cântată de public împreună cu Marley, piesa a devenit primul hit al artistului reggae.

Titlul original al cântecului era "No Woman, Nuh cry", ''Nuh'' fiind varianta jamaicană pentru englezescul ''don't", deci versurile ar fi transmis mesajul ''No Woman, Don't cry'', potrivit site-ului www.songfacts.com. Versiunea originală a cântecului, apărută în 1974 pe albumul de studio ''Natty Dread'', nu era ca aceea din spectacolele live și cea înregistrată în 1975.

Vocile feminine din "backing vocals" sunt ale membrelor grupului I-Threes, alcătuit din Judy Mowatt, Marcia Griffiths și soția lui Bob, Rita Marley, precizează site-ul amintit.

După moartea lui Bob Marley, cântecul a fost introdus pe compilația ''Legend'', acest album fiind pe primul loc în topurile din Marea Britanie.

De-a lungul anilor, mulți artiști au realizat coveruri după această melodie și au inclus-o în repertoriu sau pe albumele lor: Fugees, Billy Ocean, Katherine Jenkins, Gym Class Heroes, Joan Baez, Xavier Rudd, Jimmy Buffett, Boney M, James "The King" Brown, Whoopi Goldberg and the Reggae Rodents, Pearl Jam, Twenty One Pilots, Jimmy Cliff, Linkin Park.

Unele dintre cele mai cunoscute coveruri sunt cele cântate de Boney M, pe albumul ''Take the Heat off Me'' în 1976, și de Fugees, pe albumul ''The Score'' în 1996.

Versiunea live a ocupat poziția 37 în Rolling Stone's 500 Greatest Songs of All Time.