În cele 11 zile de festival trupe din țări precum România, Franța, Italia, SUA, Anglia și Ucraina urmează să prezinte 25 de spectacole dintre care 10 realizate după piesele marelui dramaturg român contemporan Matei Vișniec.

Dramaturgul, stabilit la Paris de mai bine de trei decenii, a vorbit, la finalul proiecției filmului documentar ”Parisul lui Matei”, într-un scurt interviu pentru Radio Chișinău, despre festivalul de teatru internațional de la Chișinău cât și despre modul în care în prezent teatrul poate schimba societăți și moduri de gândire.

Radio Chișinău: Zilele acestea sunteți din nou la Chișinău. Anul acesta în cadrul festivalului sunt jucate și mai multe spectacole semnate de dumneavoastră, inclusiv de actori de la teatrul din Chicago, este și un an simbolic…

Matei Vișniec ”Ceea ce face Sandu Grecu la Teatrul Satiricus este un lucru extraordinar- de a promova literatură dramatică autohtonă din Moldova și din România. Personal nu am mai asistat la un festival unde să fie atâția autori de limba română reprezentați cu spectacole. Este un lucru extraordinar pentru că ne dă încredere în noi înșine. În acest moment există o dramaturgie tânără de scriitori care se afirmă și în Moldova și în România dar și în străinătate. Merita să fie creat un festival axat pe această dramaturgie care este și una a momentului dar și una a eternității. În teatru noi discutăm despre problemele omului în general dar și despre problemele noastre acum. Teatrul este un loc de socializare, de dezbatere. Este un loc în care problemele și întrebările sunt puse altfel. Nu este un loc în care găsim răspunsuri de azi pe mâne, dar e un loc în care de azi pe mâine putem avea o revelație că răspunsurile sunt în noi, că prin emoție putem rămâne în continuare încrezători în om, în societate. Probleme legate de democrație pot fi puse într-un spectacol. Eu cred în continuare în teatru ca un instrument de socializare dar și de interogare a actualității.

Ați evocat Centenarul. Eu sunt întotdeauna dispus să particip la un eveniment festiv dar și mai mult m-ar interesa ca acest Centenar să fie un eveniment festiv al gândirii. Să ne punem întrebarea cu ce am greșit noi toți și strămoșii noștri, și generațiile trecute în această sută de ani  și ce am putea face în următoarea sută de ani ca să fim mai inteligenți, mai buni, mai frumoși, mai treziți la minte, mai reactivi, mai democrați, mai încrezători în noi înșine și în Europa. Proiectul de viitor mă interesează mai mult ca dezbatere acum decât ce a fost, pentru că istoricii nu vor fi niciodată de acord unii cu alții. România a traversat o sută de ani dificili. Când se videază anumite țări, și când se videază satele și din România și din Moldova, văd și la mine în Bucovina că sunt sate vidate de oameni, încep să îmi pun întrebări dacă această  civilizație liberală, capitalistă este bine construită. Dacă această aspirare din zona occidentală a energiilor de aici este normală, dacă nu cumva trebuie să ne gândim mai mult la întoarcere, ca aceste energii să fie recaptate. Vreau să propun pentru anii viitori și un  fel de atelier al reflecției în cadrul acestui festival pentru că la teatru putem discuta și despre lucruri fundamentale.

Radio Chișinău: Teatrul, cum încercați să ne spuneți dumneavoastră, poate fi un loc unde se pot trezi conștiințe. Cum apreciați dumneavoastră tendințele actuale ale dramaturgiei și trecerea de la teatrul național spre un teatru universal?

Matei Vișniec: Există această opinie că într-o piesă de teatru cu cât subiectul este mai local, cu atât el poate deveni mai universal. Nu trebuie dramaturgilor să le fie frică să vorbească despre problemele actuale din Moldova sau România, de satele care se golesc. Aceste subiecte sunt într-un fel universale. Există astăzi dramaturgi care s-au afirmat și sunt jucați în occident, plecați din Moldova sau România, sau care locuiesc aici, ca exemplu Dumitru Crudu, Nicoleta Esinenco, Mihai Fusu, Gianina Cărbunariu, Alexandra Badea,  Horia Gârbia și alți dramaturgi care sunt traduși, sunt jucați. Aș spune că nu mai avem motive să fim complexați din punct de vedere literar. Ceea ce aducem noi ca dezbatere în literatură, în piese, este universal chiar și atunci când vorbim despre probleme locale.

Radio Chișinău: Teatrul, credeți dumneavoastră, în prezent ar trebui să fie mult mai mult o formă de revoltă, având în vedere problemele actuale, ca de exemplu cele legate de corupție care caracterizează ambele state în această perioadă? Credeți cumva într-o formă de teatru mai revoluționară?

Matei Vișniec: Depinde. Într-un teatru ca Satiricus avem spectacole și spectacole. Unele sunt spectacole pentru sufletul omului care vrea într-o seară să guste o comedie, să râdă și să se bucure. Deși pot fi unele comedii care te lasă după aceea pe gânduri o viață întreagă. Sigur că ideal ar fi ca un teatru să nu fie un loc de industrie de divertisment. Divertisment avem, slavă Domnului, la televizor cu tonele. 90 % din canalele de televiziune sunt axate pe divertisment. Până și prezentarea unui jurnal televizat de actualități se face uneori pe ideea de divertisment. Teatrul ar trebui să se îndepărteze de această tendință de a transforma totul în divertisment. Or și la teatrul putem să avem momente de divertisment dar cel mai bine este ca prin limbajul artistic și nu cel didactic să punem marile probleme care ne frământă. Putem vedea o piesă la care să râdem de la început până la sfârșit și după aceea să plecăm plângând acasă pentru că ne dăm seamă că am  râs de o dramă. 

Autor a zeci de volume și piese de teatru, operele lui Matei Vișniec sunt traduse în zeci de limbi și jucate în peste 40 de țări.