Formula a eșuat, ba, mai mult, relațiile ruso-americane sunt acum cele mai tensionate de după încheierea Războiului Rece.

Dar acest lucru nu îi împiedică pe europeni să creadă, la rândul lor, că ar fi necesară o "resetare" în relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia, după o lungă perioadă de criză și tensiuni, în principal din cauza chestiunii ucrainene.

Sunt puse două condiții pentru această tentativă de "redemarare": o veritabilă desescaladare a situației din Ucraina și o voință similară a Moscovei. Și una și cealaltă nefiind dobândite dinainte.

De partea europeană, există o parte de autocritică la cei care doresc această relansare. "Europenii au neglijat prea mult relația politică cu Rusia și noi plătim astăzi pentru asta în Ucraina", sublinia săptămâna trecută un participant francez la un dialog franco-german care avea loc cu ușile închise la Paris. Criticile din ce în ce mai aprige ale lui Mihail Gorbaciov, rusul cel mai popular în Occident, reproșându-i Occidentului că și-ar fi trădat angajamentele din perioada de sfârșit a Războiului Rece, au alimentat îngrijorarea.

Cu mai puțină autoflagelare, germanii vorbesc și ei despre "mâna întinsă" Rusiei în caz de respectare a acordului "Minsk 2" asupra Ucrainei, încheiat sub egida lui François Hollande și Angelei Merkel în capitala belarusă și care a permis un așa-zis armistițiu în ultimele săptămâni.

Acest nou start european este în parte consecința propunerii aflată în discuție la Washington și vizând înarmarea Ucrainei. Francezii ca și germanii sunt împotrivă, căci nu văd ieșirea militară dintr-o confruntare, chiar indirectă cu Rusia, și nu cred într-o "schimbare de regim" la Moscova pe care unii, în Statele Unite ca și în Europa, o speră și o încurajează. Ei sunt foarte conștienți că punctul lor de vedere nu este neapărat împărtășit de statele europene cele mai apropiate geografic de Rusia, țările baltice sau Polonia. Și ei privilegiază înainte de toate menținerea unui front unit european așa cum s-a vorbit de la începutul crizei ucrainene.

Europenii, a căror diplomație nu a strălucit niciodată - un eufemism – în ultimul deceniu, sunt capabili acum să-și afirme atât fermitatea pentru a apăra Ucraina (inclusiv Crimeea "înghițită" de Rusia acum un an, violând toate regulile internaționale), și să-i ofere Moscovei, deci lui Vladimir Putin, o ieșire din această perioadă de criză?

Nu e atât de sigur, mai ales că stăpânul de la Kremlin, dopat cu naționalism și cu sentimentul de revanșă al unei Rusii umilite, a dat dovadă, atât în înteriorul Rusiei cât și la granițele ei, de un autoritarism îngrijorător. Nici chiar recesiunea care a lovit anul acesta Rusia și pe locuitorii săi, din cauza scăderii prețurilor la energie și a sancțiunilor economice, nu-i reduce deloc puterea.

Francezii și germanii își găsesc în asta rațiunea lor de a exista, în această căutare a unei alternative la confruntare – al cărei preț nimeni nu este realmente pregătit să-l plătească –, și care nu este neapărat o capitulare în stil Munchen (insulta a redevenit la modă).

Drumul este atât de fragil încât o reluare a înfruntărilor, încă posibilă în Donbass sau la Mariupol în Ucraina, l-ar arunca în aer, în mod durabil.

Traducerea: Rodezia Costea