Este a 14 zi de când profesorul își continuă drumul cu mesajul de unire al basarabenilor traversând România de la o margine la alta, discutând cu oamenii pe care îi întâlnește, inclusiv primari și împărtășindu-și reciproc experiențele de viață și cele profesionale. Colega noastră Ina Guțu, care de câteva zile i s-a alăturat profesorului în această călătorie, vine cu un rezumat al zilei de ieri 13 noiembrie.

Drumul din comuna Ștefan cel Mare spre Girov a domnului Ion Mărgineanu s-a încheiat luni după amiază cu o întâlnire cu regizorul Igor Cobileanski și echipa sa de filmare. Așa încât ziua de luni, 12 noiembrie, a treia mea zi de călătorie pe jos alături de profesor  pot spune că a fost una plină de întâlniri neprevăzute, emoții și experiențe unice. După o masă gustoasă și un somn tămăduitor la pensiunea Ana, a doua zi, dis de dimineață, am pornit mai departe spre următorul popas- Piatra Neamț. Zilele cu ceață au farmecul lor, iar călătoria alături de domnul Ion Mărgineanu pe parcursul celor 12-13 kilometri până în centrul orașului, a fost plină de povestiri, amintiri, povețe dar și de gânduri la zilele care urmează.

”Urmează calea cea mai grea- trecerea munților. E timp de iarnă, și ar putea să se întâmple de toate. Dar eu sunt înarmat cu de toate. În primul rând cu voință și dorință de a ajunge la scopul final. În toată ziua pornesc cu gânduri noi, cu curaj  nou. Într-adevăr mă așteaptă munții. Dar să știe munții că și eu sunt pregătit. Am fel de fel de haine, am încâlțăminte, am căciulă canadiană. Să vedem cum va funcționa echipa tehnică prin munți, să nu patineze. Dar eu nu patinez”

Mi-a vorbit despre scrisoarea Lenuței citită aseară, care l-a emoționat:

”Ce scrisoare mi-a scris nepoțica mea mică, Lenuța. Am plâns aseară, așa bărbat mare cum mă vezi curgeau lacrimile. Ce minte luminată. A întors textul, a întors cuvintele, frazele, ca ele să răsune altfel, nu în sensul direct ”

Textul scrisorii publicate pe paginea Ion Mărgineanu și Unirea:

”Acum 10 ani era să moară. Așa, pur și simplu, să înceteze să existe. A supraviețuit și a renăscut. Timpul continua să treacă în același tempou, să fugă, să încerce să îl depășească, dar el avea o altă noțiune a timpului, îl percepea deja diferit. Vezi lucrurile din alte perspective când îți dai seama că ai fi putut să pierzi totul. Prețuiești altfel adevăratele valori. Peste 2 ani i-a murit soția. A trebuit să învețe să se descurce singur, a renunțat la lucrurile care vin și trec repede și a revenit cu traiul la țară. Și-a urmat visele legate de casă și a început să pună la cale această aventură, toate în ciuda părerilor copiilor. Încăpățânarea a devenit cea mai auzită voce din cap. Cred că spre bucuria ulterioară a noastră, și cu certitudine, spre împlinirea viselor bătrâneții lui.
Personajul e bunicul meu de 77 de ani. Face totul cu atâta pasiune și dăruire, poartă atâta respect pentru oameni și frumos. Mă uimește de fiecare dată dragostea lui neMărginită pentru viață. Găsește bucurie în tot și vede orice lucru ca prima sau ultima dată. Câte mai am să învăț de la el. E un copil cu suflet mare, bunicul ăsta al meu. A pornit cu speranțe mari la drum. Și cât am mers cu el la pas câțiva kilometri, mi-a șoptit:
-O să-mi fie dor de vioară, de traduceri și de voi, o să obosesc și nu se știe clar unde voi înnopta, dar îmi trăiesc visul, fac traseul ăsta atât de important pentru istorie și pentru mine, iar asta e ceea ce contează. Poate o să și mor pe drum, poate o să mă întorc, o să vedem. Dar nu regret și nu mă tem de nimic. Câtă bucurie am acum! Cred în Dumnezeu, cred în bunătatea oamenilor în drumul meu, cred în Unirea popoarelor, atât de necesară. Oricine poate face Unirea în felul său. Eu am ales să parcurg ~600 km la pas. Oricine, oricând și oriunde își poate urma visul”

Am mai aflat de la domnul Mărgineanu despre faptul că potrivit studiilor de fiziologie oamenii cu nasul mare, cărnos, sunt oameni buni iar fața omului spune totul.

 ”Oamenii sunt materie de la gât în jos, iar toată filosofia, gândirea, creația, tot ce este mai scump, se află în cap. De aici și ideea că fața omului transmite toată informația despre fața umană. Iar inima este legătura între materie și cugetare. Materia nu poate exista singură, ea se desparte și sispare, trebuie să aibă neapărat legătură cu ideea”

Ajunși la Piatra Neamț drumețul a trecut și pe la o farmacie. Și-a procurat câteva unguiente pentru pintenii din călcâie care au început să îl supere puțin de la mers. Înainte de a ajunge la hotel, mai mulți trecători l-au recunoscut și l-au oprit la discuție.

Seara s-a încheiat cu o întâlnire de suflet la biblioteca județeană ”G.T. Kirileanu” Neamț. A fost întâmpinat cu pâine și sare iar melodiile despre Basarabia interpretate de ansamblul de copii ”Mugurel” i-au adus din nou lacrimi pe obraji.

Autor: Ina Guțu