Cetățenii moldoveni din toate colțurile lumii sunt invitați să participe la stabilirea a trei recorduri mondiale: „Cea mai mare premieră online”, „Cele mai multe nume în titlurile de final” și „Cele mai lungi titluri de final”.

Astăzi, 12 noiembrie, este ultima zi în care doritorii care își cumpără bilet la premiera online pe carbonfilm.md ( https://film.md/ro/carbon-online/) se pot înscrie ca numele lor să apară în titlurile de la final.

Sergiu Cumatrenco, cofondatorul casei de producție YOUBESC, membru al Academiei Europene de Film și producător al filmului „Carbon”, a vorbit la Radio Chișinău despre recordurile pe care și le-a propus echipa de creație, dar și despre rolul artei în conștientizarea și învățarea istoriei de către tânăra generație.

„Menirea artei este să ridice întrebări, ca să se întâmple dialogul”, spune Sergiu Cumatrenco care a enumerat și câteva din ingredientele pentru care  filmul „Carbon” se bucură de un asemenea succes: „Un aspect ultra-subiectiv este, cred, sinceritatea lui Ion Borș, inițiatorul proiectului, care a decis să facă un film la o temă foarte sensibilă pentru națiunea noastră – războiul de la Nistru. Deci unul din ingrediente ar fi tema. Al doilea, că a adunat o echipă fantastică de coautori, de fapt, confrații noștri pe tărâmul de luptă, propriu-zis de luptă, pentru că a fost un proiect filmat în 37 de zile, cu 0 zile de filmare la Chișinău. Cred că al treilea ingredient de ce acest fim a ajuns la un succes, este acel val mediatic pe care îl datorăm tuturor instituțiilor media, inclusiv dumneavoastră. Vă mulțumim că promovați cultura și produsul cultural autohton. Și recomandările, care ne-a adus un val de noi spectatori. Am făcut un record în prima zi de lansare, pe 4 octombrie, la Palatul Național, în prezența a peste 1800 de persoane.”

Sergiu Cumatrenco face referire și la nevoia oamenilor de creație de a se adapta la contextul actual, influențat de rețele sociale și consumul rapid de informație:

„Cred că ar fi bine ca noi să putem ambala mesajele sau încapsula ideile în niște pastile sau niște forme audiovizuale care să fie consumate comod și ușor. Cât privește memoria colectivă, ca oameni din industria cinematografică, din sectorul audiovizual, consider că este menirea noastră să aducem pe ecranele mari povești care reflectă o realitate a noastră, indiferent că este o realitate actuală sau se referă la trecut. Iar ecranul mare este oglindă societății, așa cum spunea Viorel Mardare, cinstită să îi fie memoria,  noi avem posibilitatea să ne vedem pe noi în oglinda timpului. Și cred că aceste proiecte pe care le facem astăzi, indiferent că este un film studențesc sau este un film de distribuție în masă, rămâne un document pentru generațiile viitoare”.

Criticul de artă, Larisa Turea, eseistă, publicistă, autoarea volumului în trei ediții,” Cartea Foametei”, a apreciat detașarea și umorul prin care echipa de producție a reușit să pună în atenție un subiect atât de sensibil și precum războiul de pe Nistru:

„Este nevoie de această detașare de a privi istoria, ca să renunțăm la patetisme la victimizarea noastră și să privim lucrurile mult mai sincer, nu atât de durut. Am lucrat și eu cu temele de istorie și înțeleg că este foarte greu să abordezi astfel de subiecte. Cum zice și Biblia: e nevoie să mergem 40 de ani prin pustiu ca să renunțăm la această mentalitate de sclav, cultivată intens de regimul sovietic. „Carbon” este filmul care pune direct în față niște adevăruri. Pentru mine este primul film metaforic din acest lanț de filme despre realitatea noastră curentă. Cred că mesajul principal, subliniat și prin formula să rămâi om, dar și este datoria noastră față de toți cei care au avut de suferit, pentru toți martirii acestor războaie fără sens.  Dacă ne dăm sama, nu a fost un război civil, ci o încercare de a ne submina care continuă de după pactul Ribbentrop-Molotov, de a ne umili și a demonstra că suntem niște nimeni”.