Potrivit bizlaw În instanța s-a solicitat:

• constatarea încălcării drepturilor exclusive ale reclamanților;
• interzicerea folosirii neautorizate de către pârât prin acte de comerț și anume: import, export, distribuție și orice alt act comercial a mărfurilor cu mărcile reclamanților;
• obligarea pârâtului să furnizeze reclamanților toată informația cu privire la originea și rețelele de distribuție a produselor ce încalcă drepturile asupra mărcilor reclamanților, adică numele și adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului, deținătorilor anteriori ai mărfurilor, precum și ale vânzătorilor angro și cu amănuntul predestinați și date despre cantitățile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și despre prețul acestora;
• obligarea pârâtului să transmită reclamanților toată marfa ce poartă marca Louis Vuitton și Tommy Hilfiger pentru a fi distrusă;
• punerea tuturor cheltuielilor pentru organizarea și distrugerea produselor ce poartă marca Louis Vuitton și Tommy Hilfiger pe seama pârâtului;
• repararea pagubelor suportate de titularii de drepturi sub formă de despăgubiri materiale în cuantum după cum urmează: pentru compania The Louis Vuitton Malletier suma de 211.490 de lei și pentru compania Tommy Hilfiger Licensing B.V suma de 211 490 lei;
• obligarea pârâtului la repararea daunei morale companiei The Louis Vuitton Malletier în cuantum de 211.490 de lei și Tommy Hilfiger Licensing B.V în cuantum de 211.490 de lei; obligarea pârâtului de a publica în presă, pe cheltuiala sa, a dispozitivului hotărârii judecătorești, în două publicații de circulație națională;
• obligarea pârâtului la semnarea acordului prezentat de The Louis Vuitton Malletier și Tommy Hilfiger Licensing B.V prin care sunt recunoscute drepturile acestora asupra mărcilor înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova;
• obligarea pârâtului la plata cheltuielilor în sumă de 11.000 lei pentru întocmirea scrisorii de preîntâmpinare și a actului de constatare a faptelor și stărilor de fapt;
• obligarea pârâtului la plata onorariului de avocat în mărime de 25.000 lei. 

S-a indicat că pârâtul desfășoară activitatea de antreprenoriat în incinta unui spațiu comercial cu denumirea YEȘIM Stores, amplasat pe str. Constantin Tănase 9, mun. Chișinău, precum și în alte localități din țară, cum ar fi mun. Comrat și or. Ceadîr-Lunga, iar în incinta acestui magazin a organizat comerțul cu amănuntul a articolelor de îmbrăcăminte pentru bărbați și femei, printre care și blugi ce poartă mărcile cu renume mondial ce aparțin companiilor reclamante, care nu cunosc și nu au avut careva relații comerciale realizate prin contracte de distribuție cu pârâtul. 

La solicitarea reclamanților, un executor judecătoresc a efectuat o cumpărătură de control și anume o pereche de blugi cu marca Louis Vuitton, ce a fost sigilat corespunzător și atașat la actul de constatare, la fel ca și bonul de plată. 

În rezultatul examinării de către experții companiei The Louis Vuitton Malletier a blugilor procurați s-a constatat că produsul este contrafăcut. La fel, și cealaltă companie, în urma examinării pozelor cu produsul său, a constatat că produsele ce poartă marca Tommy Hilfiger sunt contrafăcute, iar pentru a evita un litigiu de drept, au făcut o solicitare scrisă către administrația pârâtului de a semna un acord, prin care pârâtul ar recunoaște drepturile companiilor reclamante asupra mărcilor sale, să furnizeze informații cu privire la originea mărfii ce poartă mărcile Louis Vuitton și să fie predată toată marfa ce poartă mărcile Louis Vuitton și Tommy Hilfiger pentru ca acestea să fie distruse, la care pârâtul a transmis un acord semnat de acesta, prin care recunoaște drepturile companiilor reclamante asupra mărcilor sale.

În acordul respectiv, la inițiativa unilaterală a pârâtului, au fost eliminate mai multe prevederi incluse inițial de către reclamanți, printre care unele foarte importante, cum ar fi: obligația de a preda marfa cu mărcile companiilor reclamante ce se află în stoc, precum și informația cu privire la originea produselor cu mărcile companiilor reclamante, modificări unilaterale ce nu a fost agreate de acestea din urmă. 

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, precum și reieșind din prevederile art.72 al Legii privind protecția mărcilor, reclamanții consideră că trebuie de luat în calcul volumul total al vânzărilor pârâtului în toată perioada de comercializare până la data formulării cererii. Reclamanții au solicitat de la Biroul Național Statistică bilanțul contabil al pârâtului, din care reiese că unicul domeniu de activitate al acestuia este comercializarea mărfurilor de vestimentație și, astfel, în coroborare cu art. 72 alin. (1) lit. b) al Legii privind protecția mărcii, reclamanții solicită acoperirea pagubelor în valoarea unei despăgubiri reprezentând echivalentul unei valori modice, sub noțiunea de valoare minimă a royalty sau încasări datorate dacă ar fi o licență eliberată de titulari, ceea ce constituie procentul simbolic de 1% din încasările companiei pârâte obținute anual, pentru perioada în care pârâtul a desfășurat actele de contrafacere. 

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău acțiunea a fost admisă parțial. S-a interzis pârâtului folosirea neautorizată, prin acte de comerț, import, export, distribuție și orice alt act comercial a mărfurilor cu mărcile companiilor internaționale. S-a încasat parțial din contul SC ”EV-KON” SRL cheltuielile de judecată, formate din onorariul avocatului, în mărime de 2.500 lei. În rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. 

Avocatul reclamantelor a depis apel și a solicitat emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea apelului s-a invocat, că însăși instanța de judecată constată faptul comercializării a unor produse contrafăcute, pentru care urmează să survină și sancțiunea prevăzută de Legea privind protecția mărcii (art. 72), instanța de judecată respinge integral recuperarea prejudiciilor materiale și morale. În astfel de circumstanțe consideră că instanța de judecată a încălcat grav prevederile art. 386 alin. (1) lit. c) din Codul de Procedură Civilă. 

Curtea de Apel a constatat că prima instanța a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces. La fel, magistrații au precizat că se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obține ca urmare venituri, persoana lezată este în drept să ceară, pe lângă reparația prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparație. 

Prin urmare, Curtea de Apel a decis respingerea apelului și menținerea deciziei instanței de fond. Hotărârea este cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiție.

Sursa: bizlaw