Niciun semn de compromis. Liderii europeni, reuniți joi la Bruxelles, au dezbătut politica migratorie. Scopul fixat de Donald Tusk, președintele polonez al Consiliului European, era să fie puse bazele unui dialog mai apăsat în această chestiune. Până la jumătatea lunii iunie, când urma să fie propusă o nouă arhitectură în acest domeniu.

Suntem însă departe de acest obiectiv, după cum a rezumat cancelarul Angela Merkel la finalul acestei lungi seri de discuții, constatând că «pozițiile nu s-au clintit». «Avem mult de lucru», a adăugat ea. Andrej Babis, noul premier ceh, aprecia că discuția a fost «destul de furtunoasă», iar Alexis Tsipras, omologul său grec, «destul de agresiv». Este clar că solicitarea lui Emmanuel Macron - ca fiecare să cedeze puțin pentru a găsi calea cea bună - nu a fost ascultată.

Tusk, aliat al Grupului de la Visegrad

Grupul de la Visegrad (Polonia, Ungaria, Rep. Cehă și Slovacia) rămâne pe poziții, în ciuda schimbărilor de premieri intervenite la Varșovia, ca și la Praga: nu se pune problema impunerii de cote de refugiați. Robert Fico, șeful guvernului slovac, a declarat de asemenea că «a călători în Uniunea Europeană» nu este, în ochii săi, «un drept al omului».

Grupul de la Visegrad dispune deja de un aliat, în persoana lui Donald Tusk. Polonezul, conștient de profundul blocaj în această chestiune, a încercat, înainte de summit, să îi incite pe europeni să depășească ideea cotelor de refugiați pentru a elabora o strategie mai largă, prin care solidaritatea europeană s-ar putea exprima într-un mod diferit. A subliniat în special faptul că relocările de refugiați în Europa nu și-au demonstrat eficacitatea.

Dovadă de bunăvoință

Propunerea sa nu a fost bine primită peste tot, în special la Comisia Europeană, unde se arată că, în ciuda aparențelor, relocalizările de refugiați reprezintă un succes. Executivul european afirmă că cele circa 32.000 de persoane care au fost relocalizate reprezintă peste 90 % din cele care erau eligibile prin acest mecanism.

Trebuie oare să se accepte ca grupul de la Visegrad să rămână în afara acestei politici, oferindu-i-se posibilitatea de a contribui la efortul colectiv într-un mod diferit? Pentru a înclina balanța în această direcție, grupul a încercat să dea dovadă de bunăvoință joi seara, cu ocazia unei conferințe de presă unde, în prezența premierului italian Paolo Gentiloni, s-a angajat să furnizeze 36 de milioane de euro Italiei, aflată în avanpostul afluxului de migranți.

«Slovacia nu este străină de noțiunea de solidaritate în materie de migrație», a insistat Robert Fico, în timp ce Viktor Orban flutura o sumă «considerabilă», în opinia sa, care să dovedească faptul că grupul de la Visegrad «este aliniat pe deplin în privința solidarității cu Italia și ceilalți».

Merkel respinge «solidaritatea selectivă»

Paolo Gentiloni nu s-a lăsat impresionat și, salutând gestul celor patru țări, a reamintit că «acest lucru nu schimbă cu nimic relocalizarea refugiaților».

Merkel a avertizat, în schimb: «Nu poate exista solidaritate selectivă între membrii UE», a avertizat ea. Propunerile lui Donald Tusk, insistând asupra dimensiunii exterioare a migrației, «nu sunt suficiente», a tranșat cancelarul. Charles Michel, premierul belgian, a fost la rândul său foarte virulent: «Europa nu este doar un bancomat».

Autori: Gabriel Grésillon și Catherine Chatignoux

Sursa: Rador