Respectiv, pretenția anunțată a regimului putinist este, nici mai mult, nici mai puțin – instaurarea unei noi ordin mondiale. Experiența arată că în astfel de circumstanțe litigiile dintre state sau grupurile de state se soluționează prin intermediul forței economice și militare, fapt care s-a confirmat pe deplin în 2022.

În mod curios, momentul de cotitură în politica internațională a coincis cu centenarul URSS, comemorarea căruia a culminat rușinos cu o banală serie de raliuri automobilistice sub drapele roșii și simbolul comunist – secera și ciocanul pe fundalul globului pământesc. Evident, nu încape îndoială că agresiunea împotriva Ucrainei și pretenția edificării unei noi ordini mondiale este o consecință a imploziei imperiului comunist, care și-a pierdut rațiunea de a fi – aprinderea revoluției comuniste mondiale. Mai mult, s-a dovedit că o conviețuire pașnică a sistemului sovietic cu cel capitalist pune într-o  evidență dramatică viciile totalitarismului comunist, absolut incapabil să reziste într-o competiție concurențială. Respectiv, regimul putinist a ajuns la concluzia că nu mai are rost refacerea URSS, incapabilă să fabrice cele mai elementare produse de larg consum pentru cetățeni, cât de cât calitative. Singurul produs competitiv pe piața internațională fiind galoșii, solicitați de africani, pentru ai utiliza pe  nisipurile înfierbântate ale continentului negru.

Renunțarea la refacerea imperiului comunist nu înseamnă renunțarea, în general, la imperiu. Dimpotrivă, ideologii putiniști au inventat statul durabil al lui Putin, care ar urma să devină următoarea veriga în lanțul metamorfozelor imperiale ale Rusiei. Pentru noi, cei din Republica Moldova, contează că anunțatului stat durabil al lui Putin i se atribuie sarcina recuceririi teritoriilor pierdute după disoluția URSS. Abia de pe aceste poziții sau în paralel ar urma să aibă loc și edificarea noii ordini mondiale. Astfel, avem pe față cazul clinic de manifestare a revanșismul.

Implicarea Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) în acest proiect imperialist, prin promovarea conceptului de Russkii Mir, evocă pretenția mesianică pe care și-l atribuie prin formula: Moscova – a treia Romă. Numai că misiunea pretins creștină a BORu a fost compromisă iremediabil după ce s-a angajat să justifice războiul împotriva poporului ucrainean, blagoslovindu-i pe cotropitorii ruși. Culmea este că în propagarea războiului împotriva Ucrainei este implicată nu doar BORu, ci și o armată întreagă de tot felul de prezicători și vrăjitori.  În astfel de circumstanțe, e mai lesne să se vorbească nu despre Moscova – a treia Romă, ci despre pretenția edificării a ceva similar cu cel de-al treilea Reich.

Coasa și barosul – simbolul tranziției putiniste către noua ordine mondială  

Așa cum s-a menționat deja, fiecare epocă istorică își are simbolurile sale pentru a se delimita de altele. În perioada imperiului sovietic simbolul principal era secera și ciocanul, deci anunțatul stat durabil al lui Putin ar trebui să aibă propriul simbol, diferit de cel sovietic, dar sugestiv în privința succesiunii. De aici se ivește întrebarea – cum ar trebui să arate simbolul statutului durabil al lui Putin? Trebuie să fie foarte clar că simbolurile, de obicei, exprimă în mod figurat relațiile care unesc, pe de o parte, conținuturile manifestate ale fenomenelor, iar, pe de altă parte, sensurile profunde ale acestora. Actualmente, relațiile social-economice și politice în Rusia putinistă se deosebesc dramatic de cele din perioada URSS. Deci, nu este atât de simplu să fie substituite simbolurile vechi cu cele noi. 

Actualmente, capitalismul de stat, bazat de renta de pe urma explorării bogățiilor naturale, reprezintă sursa îmbogățirii fabuloase a prietenilor președintelui Putin. Nimic ieșit din comun, sunt și alte regimuri similare. Totuși, Rusia putinistă a elaborat inovații inedite – armatele private, care nu sunt prevăzute de constituție, legile țării și activitatea căror este interzisă expres de legea penală. Astfel, Articolul 359 din Codul penal al Federației Rusei prevede în mod expres: „Recrutarea, pregătirea, finanțarea sau alt sprijin material pentru mercenari, precum și utilizarea acestora în conflicte armate sau ostilități se pedepsește cu închisoare de la patru la opt ani…”

Cu toate acestea, prima armată privată ENOT a fost constituită încă în 2011, participând activ, din 2014, la ocuparea regiunilor Donbass și Lugansk ale Ucrainei. Curios, dar grupul ENOT a fost finanțat de oligarhul ortodox, Constantin Malofeev, care ar fi întreținut relații și cu ex-președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, în special la organizarea, în 2018, a Congresului Mondial al Familiei. Cea de-a doua armată privată, mult mai cunoscută – grupul Wagner, a fost creată în mai 2014 și, de asemenea, a participat la ocuparea regiunilor ucrainene, iar actualmente este principala și cea mai combativă forță militară rusească în războiul de agresiune din Ucraina. Este de remarcat că abia după începutul războiului, la 31 martie 2022, Duma de Stat a Rusiei a elaborat un proiect de lege privind companiile militare private. Dar legea nu a mai fost adoptată, examinarea acesteia fiind amânată succesiv în septembrie, apoi în octombrie, pentru ca în noiembrie 2022 să se decidă că Rusia nu are nevoie de o astfel de lege.  Într-adevăr, la ce bun e nevoie reglementarea prin lege a activității unor organizații militare private, care recrutează cetățeni, inclusiv și mai ales, în pușcării, pentru a participa la război?  

Între timp, grupul Wagner a devenit faimos prin stilistica sa de a lupta, dar mai ales pentru modul original de executare a recruților fără judecarea acestora, pentru încălcarea condițiile contractului. Instrument preferat de execuție este barosul. Faptul execuții nu este, nici confirmat, nici negat, pur și simplu este luat în derâdere, fiindcă există certitudinea – organele statului nu vor cerceta astfel de cazuri barbare. De ce barosul? Probabil, fiindcă așa se cultivă tradițiile. Vorba e că unul din criminalii recrutați de grupul Wagner și-a ucis propria bunică cu ciocanul  în cap, pentru a o deposeda de apartament. Și mai curios este că grupul Wagner îi amnistiază cu de la sine putere pe pușcăriașii înrolați în armata sa privată pentru a ucide cetățenii ucraineni, îndrumându-i: “Nu bem mult, nu consumăm droguri, nu violăm femei”. De ce nu? Doar Patriarhul Kirill i-a asigurat că participanților la războiul din Ucraina li se vor ierta păcatele în mod automat. Așa arată edificatorii statului durabil al lui Putin, implicați și în construirea noii ordini mondiale!

În astfel de circumstanțe, trecerea de la imperiul sovietic spre statul durabil al lui Putin impune înlocuirea sugestivă a simbolurilor, astfel încât barosul să substituie ciocanul, iar coasa – secera. Am putea afirma că, de fapt, consacrarea barosului în calitate de simbol al Rusiei putiniste a avut loc la nivel internațional, atunci când reprezentanții grupului Wagner i-au transmis o mostră însângerată Parlamentului European. Despre seceră se știe că această este înlocuită de coasă, acolo unde e cazul. Iar coasa, potrivit Dicționarului de simboluri al lui Jean Chevalier& Alain Gherbrant este “simbolul morții prin aceea că atât coasa, cât și moartea egalizează tot ce este viu”. Dacă luăm în considerare că în mai bine de 10 luni ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei au fost secerate mai bine de 100 mii de veți omenești de o parte și alta, atunci, cu certitudine, simbolul barosul și coasa sunt substituenți perfecți ai secerii și ciocanului, în procesul tranziției de la imperiul comunist la statul durabil al lui Putin.

Concluzii

Trebuie să fim conștienți că instabilitatea din regiunea noastră va dura încă mult timp. Este pur și simplu de necrezut că tranziția de la imperiul sovietic la statul durabil al lui Putin și pretenția acestuia din urmă de edificare a unei noi ordini mondiale vor avea loc repede. Ar fi necesară regândirea celor întâmplate și mobilizarea tuturor celor, care doresc ca Republica Moldova să nu nimerească cumva sub baros și coasă, după ce am scăpat de seceră și ciocan.

Încă un lucru important, Republica Moldova este în permanență amenințată de înalții demnitari ruși și portavocele acestora. Sigur, este oarecum nostim să privim cum țara noastră este învinuită de încălcarea drepturilor cetățenilor,  de cei care au început un război, bombardează orașele pașnice și infrastructura civilă a poporului frățesc, etc., dar când vezi metodele pe care le aplică împotriva cetățenilor ruși îți dai seama că nu e de glumit cu cei care au intrat în delirul revanșard. Totuși, fără a intra în polemici inutile cu amenințătorii, este util să reproducem câteva date statistice, inclusiv oferite de instituțiile din Rusia. În primul rând, numărul cetățenilor moldoveni care au părăsit Rusia odată cu începutul războiului în 2014, a scăzut de la aproximativ 600 mii, la aproximativ 80 mii, în 2022, adică de mai bine de 7 ori. În al doilea rând, numărul solicitanților cetățenii moldovenești a crescut în 2022 cu mai bine de 30%, curiozitatea fiind că 60% din solicitanți sunt transnistreni, iar un alt segment important de solicitanți sunt cetățeni ruși. Asta pe fundalul părăsirii Rusiei de către sute de mii de cetățeni, care au fugit de mobilizare. Așa că autoritățile rusești ar trebui să se preocupe de propriile probleme, inclusiv de promovarea noilor simboluri.