“Dictatorul a fugit”, “am învins”- erau cuvintele care mișcau în urmă cu 25 de ani, o țara întreagă.

La televiziunea română, la 12.55, Mircea Dinescu și Ion Caramitru anunțau căderea dictaturii comuniste, iar din acel moment televiziunea începea să transmită - cu sigla "televiziunea româna liberă"- mesaje pentru întrega țară, dar și mișcările de amploare din stradă, unde oamenii ieșeau să se bucure.

O bucurie care nu a durat mult, pentru că, după doar câteva ore, avea să înceapă să se tragă.

Despre momentul care a făcut, însă, istorie la televiziune am vorbit la Apel matinal cu poetul Mircea Dinescu.

"Eu tot spun de multă vreme că noi știm mai multe lucruri despre biografia lui Ștefan cel Mare, în schimb nu se știe nici acum cine au fost, mă, ăia care au tras în decembrie, pentru că sigur că a fost o confuzie, au tras civili în militari, militari în civili", a spus Mircea Dinescu. 

Audio: Apel matinal.

Reporter: Cum priviți acum momentul istoric pe care l-ați trăit și creat în urmă cu 25 de ani, când la Televiziune se auzea: "Dictatorul a fugit!"?

Mircea Dinescu: Greu de spus. Nu aș copia secvența aceea de început, care era destul de bâlbâită, și avea toate scuzele, pentru că eu veneam după aproape un an de zile de arest la domiciliu. Am apărut acolo la o oră după ce au fugit securiștii de la poarta mea.

Reporter: Era din tot sufletul.

Vulcan care erupe în centrul Bucureștiului

Mircea Dinescu: Lăsam sufletul la o parte, că atunci sigur erau emoțiile cumplite, este ca și cum ai asista la eruperea unui vulcan în centrul Bucureștiului.

Mie așa mi s-a părut când am văzut mulțimile alea, sutelor de mii oameni ieșite în stradă, în fruntea cărora am aterizat eu la Televiziune.

Pentru că fost o întâmplare, eu am ieșit din casă, m-a anunțat o vecină că mi-au fugit securiștii de la poartă, am ieșit pe stradș, în piață și m-am întâlnit cu Domokos Géza și el m-a arătat mulțimii: domnule, ăsta este Mircea Dinescu, de la Europa Liberă, că mi se dădeau textele mele împotriva lui Ceaușescu la Europa Liberă.

Și am fost așezat pe o tanchetă, așa am ajuns eu la Televiziunea Română. Ce s-a întâmplat acolo, vă dați seama că nu era nimic pus la cale, minte cine își închipuie că s-a gândit, Doamne, pe vremea lui Ceaușescu, o să cadă Ceaușescu și o să vină și la noi societate de consum. Cum a venit ea, răpciugoasă, dar, în fine...

Reporter: Chipurile eroilor din acele zile s-au estompat, la fel și chipurile celor care au tras. Ce s-a întâmplat mai ales după 22 decembrie rămâne o întrebare care iscă la fel de multe controverse și astăzi. Când ne vom împăca?

Știm mai multe despre biografia lui Ștefan cel Mare decât despre cei ce au tras

Mircea Dinescu: Eu tot spun de multă vreme că noi știm mai multe lucruri despre biografia lui Ștefan cel Mare, în schimb nu se știe nici acum cine au fost, mă, ăia care au tras în decembrie, pentru că sigur că a fost o confuzie, au tras civili în militari, militari în civili, dar, pe de altă parte, chiar să nu credem că Ceaușescu avea garda lui pretoriană și oamenii fideli!

Au fost cel puțin un milion de oameni care erau în structurile de partid și ale Securității care știau că în clipa aia își pierd funcțiile, își pierd averile, își pierd toate avantajele.

Stau să mă gândesc, câteodată, dacă noi, eu și cu Caramitru, mai stăteam o jumătate de oră și nu venea, că Iliescu a venit la o oră după noi, cred că ne ciuruiau ăia, dar când l-au văzut că coboară și Iliescu, s-au liniștit, și-au tras toți tricolor pe mână și au zis că sunt cu Revoluția: și Armata, și Securitatea, și activiștii de partid, și ăia care au omorât oameni la Timișoara, și ăia care au omorât oameni în Piața Palatului pe 21.

"O băbuță curajoasă"

Reporter: În 1990, Silviu Brucan spunea că avem de 20 de ani ca să se schimbe mentalitățile. Iată, au trecut 25 de ani, s-au schimbat suficient mentalitățile?

Mircea Dinescu: Este greu se spus. Pentru că evident că România nu avea ceea ce se cheamă schimbul II, care să preia puterea, cum s-a întâmplat, totuși, în Polonia, în Slovacia, unde erau sindicatele libere și erau organizați, cu intelectuali, cu muncitori.

În România era o băbuță curajosă, Doina Cornea, un poet mai nebun ca mine la București și mai erau vreo 2-3 pe la Iași, și atâta tot, ca să zic așa, o opoziție fățișă la Ceaușescu.

Gândiți-vă că noi am trecut de la comunism la capitalism printr-un anunț la televizor. S-a schimbat covârșitor societatea românească, numai că oamenii nu au fost pregătiți.

Reporter: Dar iată ce arată o cercetare, ale cărei date au fost date publicității în aceste zile: patru din zece români cred că viața este mai rea astăzi, decât înainte de '89. De ce?

Și Moise a ocolit, ca să moară cei născuți în sclavie

Mircea Dinescu: Pentru că unii trăiesc mai rău ca pe vremea comunismului. Pe vremea comunismului era totuși o viață mediocră, dar sigură. În 20 de ani nu se poate într-adevăr pune la punct societatea de consum.

Reporter: Dacă ne întoarcem la momentul decembrie '89, cum credeți dumneavoastră că va rămâne în memoria istoriei?

Mircea Dinescu: Istoria se va scrie cu timpul, dar probabil că acești tineri care sunt născuți în libertate trebuie să mai aștepte. Și Moise, când a ieșit în deșert cu evreii, până să ajungă la locul sfânt, a ocolit puțin, să moară cei născuți în sclavie.