Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobița, județul Gorj.

S-a mutat apoi la București, unde a absolvit Școala de Belle-Arte, în 1902. În 1904, a plecat pe jos spre Paris, cu popasuri la Budapesta și Viena. S-a stabilit o vreme la Munchen. În 1905, a luat concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris, lucrând în atelierul lui Antonin Mercié.

În luna ianuarie a anului 1907, a fost angajat de Rodin ca practician, dar nu rămâne aici mult timp, convins fiind că „La umbra marilor copaci nu crește nimic”. Părăsește atelierul acestuia și închiriază un spațiu pe strada Montparnasse, unde își amenajează atelierul și realizează prima lucrare, intitulată „Sărutul”.

În 1916, a realizat prima “Coloană a Sărutului”, folosită apoi ca motiv sculptural pe stâlpii “Porții Sărutului”, aceasta din urmă fiind definitivată în 1940 și amplasată în parcul central din Târgu Jiu. În 1919, a apărut, la Paris, volumul “La Roumanie en Images”, cuprinzând cinci reproduceri după lucrările sale. Brâncuși începe să-și expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franța, Anglia, Elveția, Olanda și America, fiind elogiat în numeroase publicații din întreaga lume.

În 1938, finalizează ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din “Masa Tăcerii”, “Scaunele”, “Poarta Sărutului” și “Coloana Infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemților.

Constantin Brâncuși a murit la 16 martie 1957, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.