Istoria ”dobândirii” porțiunii de țărm dunărean de către țara noastră este una încurcată și învăluită de mister. Stabilirea hotarelor administrative dintre RSS Ucraineană și RSS Moldovenească în anul 1940 a fost una voluntaristă și dictată de raționamente geostrategice și chiar militare. În perioada sovietică aceste granițe n-aveau un impact oricare asupra existenței acestor entități unionale, scrie sursa citată.

După proclamarea independenței în 1991, moldovenii n-au fost preocupați de stabilirea frontierei de stat cu Ucraina. Moldova era implicată puternic în conflictul din raioanele sale de est și depunea eforturi disperate pentru a stabiliza situația sa politică și economică.

Atunci când au început tratativele dintre Republica Moldova și Ucraina existau mai multe semne de întrebare privind apartenența teritoriului, denumit ”Râpa de la Mândrești”, la răsărit de Giurgiulești, care are un statut nedefinit. Conform poziției ucrainene, era un teritoriu ucrainean ce putea  fi cedat Republicii Moldova în schimbul teritoriilor situate în raza comunelor Crocmaz și Palanca. Potrivit dreptului internațional însă, „Râpa de la Mândrești” era de jure deja moldovenească, dat fiind că din august 1940 (când a fost stabilită frontiera între RSSM și RSSU) până în 1992 (când s-au întâlnit premierii moldovean și ucrainean Valeriu Muravschi și Pavel Lazarenko), granița trecea la est de ”Râpa de la Mândrești”, ce făcea parte din raza comunei Giurgiulești.

În urma negocierilor moldo-ucrainene complicate, s-a ajuns la un compromis prin semnarea unui protocol adițional în anul 1999 prin care”Republica Moldova îi va transfera Ucrainei terenul inclus în bucla fluvială Nișaliu situată în raza comunei Crocmaz (107,7 ha), sectorul șoselei Reni-Odesa situat în raza comunei Palanca cu o lungime de 7,77 km, o lățime de 23 m și o suprafață de 18 ha, cu subsolul corespunzător, precum și părțile din moșia comunală situate la sud de șosea, anume Piscicola, Pășunea, Abdiv și Baibol (9,26 kmp), formând în total 10,5 kmp, în schimbul unui teritoriu corespunzător situat între comunele Giurgiulești din Republica Moldova și Reni din Ucraina, teritoriu comportând o porțiune de mal de-a lungul fluviului Dunărea”. Astfel, Republica Moldova a devenit proprietar cu acte în regulă al unui segment de 450 de metri de țărm dunărean.

Țara noastră prin accesul la Dunăre a obținut posibilitatea să-și construiască primul și unicul port care îi permite să obțină statutul de țară dunăreană și riverană Mării Negre.

În anul 2000 au început lucrările de construcție a portului. În anul 2006 lucrările au fost finalizate. Portului i-a fost acordat statutul de Port Internațional Liber, unul similar cu zona economică liberă.

La 26 octombrie portul a fost dat în exploatare, iar la 12 septembrie a devenit funcțional, primind primul tanc petrolier. Terminalul pentru produse petroliere este deținut și operat de Danube Logistics. Terminalul este alcătuit dintr-un debarcader de pe fluviul Dunărea, o fermă de rezervoare compusă din opt rezervoare, instalații de încărcare a camioanelor și, de la mijlocul anului 2012, instalații de încărcare / descărcare cu șenile mixte. Adâncimea apei de la capota terminalului petrolier este de cel puțin 7 m și prin urmare poate fi accesată atât de vasele maritime, cât și de barjele fluviale. Până la trei tipuri diferite de produse petroliere pot fi încărcate sau descărcate simultan de pe vase.

Capacitatea totală de stocare de 63.600 metri cubi este împărțită între 8 tancuri cu capacități cuprinse între 4.200 și 12.600 metri cubi. Patru din cele opt rezervoare au fost echipate cu acoperișuri plutitoare pentru depozitarea benzinei și a altor produse ușoare. În prezent, 6 rezervoare sunt utilizate pentru depozitarea motorinei și 2 rezervoare sunt utilizate pentru depozitarea benzinei. 

Terminalul cerealier (investiție 12 milioane dolari SUA) servește la transportul cerealelor pe cale maritimă în și din Moldova, în caz de necesitate. Are o capacitate de primire de 3.000 tone de cereale pe zi prin intermediul transportului auto și feroviar și o capacitate de încărcare a unităților de transport maritime de până la 7.000 tone, cu o viteză de încărcare de 300 tone pe oră. Are o capacitate de prelucrare pentru export de până 500 mii tone cereale. Recent a fost dată în exploatare o linie pneumatică de alimentare cu cereale cu o lungime de 515 metri cu o capacitate de 250 de tone pe oră. În luna octombrie a anului curent va fi dată în exploatare o fabrică de ulei cu capacitatea de prelucrare de 700 tone de materie primă pe zi.

Portul mai are și o capacitate de transport pasageri, care se limitează la câteva sute de persoane pe zi.

Portul Internațional Liber Giurgiulești beneficiază de o conexiune cu traseele internaționale de comerț și transport, precum este canalul navigabil Rin-Main-Dunăre, care unește Marea Neagră, 14 state europene și Marea Nordului; sistemele de cale ferată de standard european și rus, precum și rețeaua de drumuri internaționale. Anual de serviciile acestui port se folosesc companii din peste 50 de țări, iar Republica Moldova intră în circuitul maritimo-fluvial regional și internațional.