Radio România Chișinău vă prezintă frânturi din viața unui basarabean plecat peste hotare, cu bucuriile, tristețile, dar mai ales provocările ce apar în fața celor care au luat drumul străinătății.

Autor: Ina Guțu, stabilită în Marea Britanie

Pentru că suntem în preajma Crăciunului, am decis ca în acest episod al Jurnalului să las puțin la o parte provocările și să împărtășesc cum am descoperit magia acestei sărbători în Marea Britanie.

Mi-am dat seama că în perioada Crăciunului, britanicii, pe care la început îi considerasem conservatori și rezervați, au suferit o mare transformare: oamenii pe stradă, vânzătorii din magazine, librarii, publicul la concertele de colinde din biserici sau petrecerile colective în diferite localuri -  se îmbracă haios, purtând căciuli tematice, pulovere colorate cu nasuri de reni, moș crăciun sau oameni de zăpadă.

Dincolo de caracterul religios, o mare parte a colindele lor sunt adesea vesele. Bisericile sunt folosite pentru a organiza concerte de caritate,  în care publicul și artiștii cântă împreună.

Crăciunul este și perioada în care, în special, generațiile mai în vârstă își trimit unii altora scrisori. Magazinele specializate au rafturi mari și lungi cu felicitări. Unii ajung să scrie și să trimită prin poștă sute de felicitări, dedicând săptămâni întregi scrierii scrisorilor și împachetării cadourilor. E un spirit  de veselie și bucurie generală.  Și cum să nu fie cuprinși de această febră dacă de aici,  din Marea Britanie, a pornit Crăciunul așa cum este marcat astăzi în întreaga lume?!

La 19 decembrie 1843, scriitorul englez Charles Dickens publica nuvela ”Un colind de Crăciun” (la un preț accesibil pentru toata lumea, prima ediție fiind epuizată în doar câteva zile). Această creație a reinventat, adunând laolaltă și tradițiile din alte țări, sărbătoarea Crăciunului, potrivit lui Mark Steinhardt, povestitor și fost  învățător: ”Nuvela este despre un bărbat extrem de răutăcios  (Ebenezer Scrooge n.r. ) salvat de Crăciun, de spiritul speranței. Personajul s-a pătruns de spiritul renașterii după un lanț de evenimente care i s-au întâmplat, și care l-au transformat, se transformat, până la sfârșitul poveștii, într-un bătrânel minunat. Această salvare a sufletului acestui bătrânel prezintă perfect ideea în sine a sărbătorii Crăciunului. Nuvela lui Dickens este atât de renumită așa încât mai multe expresii au fost preluate în limbajul comun și mulți care nu au citit cartea le folosesc fără a ști de unde provin. Printre acestea: ”Crăciun Fericit”, ”Domnul să ne binecuvânteze pe toți” sau ”Fantoma Crăciunului Trecut”.

Povestea este o combinație între întuneric și lumină, dar se termină în lumină. Este o creație vesele și plină de speranță și de aceea continuă să fie apreciată și îndrăgită” mi-a mărturisit Mark Steinhard.

Dacă până în 1843 Crăciunul avea mai mult un caracter religios, și era celebrat  mai degrabă în biserici, nuvela lui Charles Dickens a  inspirat și reinventat  această sărbătoare. Scriitorul englez fiind cel care a introdus în tradiții adunarea și sărbătorirea în familie, mâncarea și băuturile tradiționale, dansurile și diferite jocuri de Crăciun precum și spiritul generozității în această perioadă.

Și dacă tot veni vorba de mâncare tradițională. Dacă piftia, sarmalele, zeama și prăjițeii sunt câteva dintre bucatele tradiționale  de Crăciun ale basarabenilor,  britanicii nu-și pot închipui Crăciunul fără ”Mince Pies” (în traducere -  plăcinte cu tocătură ) un fel de prăjiturele umplute cu dulceață. Istoria  lor  am aflat-o de la Briggite Webster, istoric culinar.

”Aceste  prăjiturele ”Mince pies” sunt considerate în prezent mâncare tradițională de Crăciun a noastră, a britanicilor, dar nu a fost dintotdeauna așa. În Evul Mediu aceste plăcinte erau mari, de dimensiunile unei farfurii, și umplute cu carne tocată. Era mai degrabă o mâncare a bogaților, în care se punea și foarte multe mirodenii. Singrurele ingrediente dulci erau stafidele. În jurul secolului al 18-lea, plăcinta se face mai mică și conține din ce în ce mai puțină carne și tot mai multe ingrediente dulci. În secolul al 20-lea  acestea se fac sub formă de prăjiturele, carnea dispare complet și singurul lucru care mai rămâne din plăcinta de pe vremuri este acest cuvânt ”mince” (trad. tocat), de la carnea tocată -  ingredientul principal în secolul al 16-lea” potrivit Brigittei Webster.

În această perioadă nu cred că există local în Marea Britanie în care să nu se găsească aceste prăjituri tradiționale.

Vesealia, altruismul, generozitatea și aceste ”Mince pies” sunt cele mai importante ingrediente ale britanicilor pentru un ”Crăciun Fericit„  reinventat la ei acasă.

Crăciun fericit vă urez și eu, din țara și în spiritul lui Charles Dickens , dragi ascultători și cititori Radio România Chișinău... oriunde vă aflați în lumea asta!