Marea Britanie e în război cu Uniunea Europeană.

La Chișinău ard din temelie instituții de cultură. Se inaugurează toalete. Moldova e în campanie electorală…

SUA se pregătesc de alegeri.

Moscova e pregătită deja.

Belarușii continuă să plătească cu sânge speranța la libertate…

A venit toamna. Anotimpul regretelor, melancoliilor, pentru unii al tragediilor... 

Zilele acestea, când pare că lumea în care trăim devine un loc din ce în ce mai trist, am căutat refugiu în toamnă și asfințituri... ”Pe urmele asfințitului perfect”. Așa am dat titlul unui nou proiect fotografic prin care am încercat să găsesc inspirație în lucruri aparent banale.

Fotografia devine forma de protest la cotidian și conectare la o lume paralelă.

Pentru mine toamna, asfințitul și dorul sunt sinonime. Au același conținut: frumos, melancolie, trecut, durere, uneori și puțină speranță…

Dacă dorul poate fi descris în cuvinte, în imagini cum ar arăta oare? Ca o toamnă și ca un asfințit. Așa arată dorul în fotografii, pentru mine…

În cuvinte dorul îl descriu astfel:

Timpul trece greu atunci când aștepți, când suferi, dar mai ales atunci când ți-e dor.

Dorul – un amalgam de sentimente reunite în acest cuvânt unic în vocabularul românilor și care nu are corespondent în nicio altă limbă din lume...

Dacă pentru viteză, greutate, distanță s-au inventat unități de măsură, Dorul cum ar putea fi oare măsurat? Poate în palpitații sau număr de gânduri într-o anumită unitate de timp.

“Mi-e Dor de cineva drag cât o mie de bătăi ale inimii și sute de amintiri pe minut...”

Toamna, asfințitul și dorul – trei sinonime ale aceluiași conținut. Trăite probabil mult mai intens atunci când suntem departe și suntem trecuți de o anumită vârstă. Atunci când realizăm cât de multe lucruri în viața noastră sunt ireversibile...