Echipa NASA de control al misiunii lui Juno a transmis joi spre sondă comanda cunoscută drept "ji4040", concepută pentru a trece sonda pe pilot automat.

"Comanda Ji4040 pornește secvența pentru plasarea pe orbita lui Jupiter", a explicat Ed Hirst, managerul misiunii Juno, de la NASA's Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California. "După executarea acestei comenzi, Juno se află pe pilot automat. Acest lucru nu înseamnă însă că putem și noi să plecăm acasă. Monitorizăm activitatea sondei 24/7 și vom continua să o monitorizăm și după ce se va plasa pe orbită", a adăugat el.

Principalul element din cadrul manevrelor de plasare pe orbită este activarea motorului sondei timp de 35 de minute, manevră pe care sonda Juno urmează să o execute luni noaptea. Aprinderea motorului urmează să încetinească sonda suficient pentru a fi capturată de puternica gravitație a lui Jupiter.

"Dacă nu reușim această manevră, atunci pur și simplu vom zbura pe lângă Jupiter", a explicat și Scott Bolton, coordonatorul științific al misiunii, de la Southwest Research Institute din San Antonio.

Juno, care a fost lansată în august 2011, a străbătut până acum aproape 2,8 miliarde de kilometri prin spațiu și se află la distanța de aproximativ 860 milioane de kilometri de Pământ, distanță care explică de ce aprinderea motorului nu poate fi controlată direct de pe Terra. Pentru a străbate distanța dintre Pământ și Juno lumina are nevoie de 48 de minute — mai mult decât intervalul de timp în care motorul sondei trebuie să fie activat.

O caracteristică tehnică uluitoare a acestei sonde este că nu are nevoie de mai multă energie decât un blender obișnuit, de bucătărie, pentru a funcționa la întreaga capacitate, conform NASA. Sonda, care se va apropia de Jupiter mai mult decât oricare altă sondă care a vizitat până acum colosala planetă și sistemul ei de sateliți, a devenit și cel mai îndepărtat vehicul spațial care funcționează cu energie solară. 

Jupiter se află de aproape 5 ori mai departe de Soare decât Pământul și primește de circa 25 de ori mai puțină lumină solară decât planeta noastră. Însă datorită necesarului foarte scăzut de energie al sondei, Juno se poate menține cu ușurință în stare de funcționare adunând energia solară prin intermediul celor trei panouri care se extind din corpul haxagonal al sondei.

Pentru a putea aduna energia necesară la o distanță atât de mare față de Soare, NASA a dotat sonda cu panouri solare de 8,8 metri (cu panourile extinse sonda are anvergura de 20 de metri lungime). Pe Pământ, un astfel de sistem de 3 panouri solare poate genera 14 kilowați de energie, însă în apropierea lui Jupiter randamentul panourilor este de doar aproximativ 500 de wați.

Misiunea Juno are un buget de 1,1 miliarde de dolari. Dacă totul va decurge conform programului, Juno va realiza cel puțin 30 de orbite complete în jurul lui Jupiter și va studia gigantica planetă cu un arsenal format din 9 instrumente.

NASA dorește să cartografieze puternicul câmp magnetic jovian dar și câmpul gravitațional al acestei planete și să adune date despre structura sa internă pentru a afla mai multe despre modul în care s-a format și a evoluat această planetă.

Misiunea se va încheia în februarie 2018 când Juno va plonja prin straturile ultradense ale atmosferei lui Jupiter și va transmite ultimele date pe care le adună înainte de a fi strivită de presiunea atmosferică uriașă. NASA a luat decizia de a încheia astfel misiunea pentru a se asigura că nu există niciun pericol de contaminare a sateliților jovieni care conțin apă și pe care ar putea exista viață microbiană, în special Europa.

Sursa: Agerpres.ro