În această zi binecuvântată, ne adâncim cugetul în noblețea rădăcinilor noastre, în identitatea sfântă pe care am primit-o ca dar de la înaintașii noștri, păstrată și transmisă prin graiul românesc, acest tezaur care a dăinuit peste veacuri, neclintit în fața tuturor încercărilor.

Românii de pe cele două maluri ale Prutului s-au rugat, au plâns, s-au bucurat și au depășit toate vitregiile vremurilor într-o limbă fără de prihană, o limbă care a răsunat neîncetat în biserici, mănăstiri și în casele credincioșilor. Această limbă poartă în sine veșnicia și ecoul rugăciunilor noastre, fiind întărită și sfințită de harul și rugăciunea fierbinte a Sfinților, Cuvioșilor, Martirilor și Ostașilor neamului.

Toți românii din țară și din diaspora mărturisesc măreția poporului nostru prin credința lor, prin valorile strămoșești, prin tradiție și cultură, prin patrimoniul identitar pe care l-au purtat și îl poartă cu demnitate în inimă și suflet. În limba română ne exprimăm dorurile și năzuințele, pentru că în limba română, cuvântul „are miros de flori, de pădure, de busuioc și de ape curate”, cum spunea cu dor Mihail Sadoveanu.

Să păstrăm cu sfințenie această moștenire și să o încredințăm, curată și luminoasă, celor ce vor veni după noi, pentru că ea este comoara cea mai de preț a neamului, este cartea noastră de noblețe și glasul veșniciei românești. Să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru darul limbii noastre, această „singură patrie reîntregită a neamului românesc”, cum spunea Nichita Stănescu, și să o cinstim prin viețuirea noastră în bună-înțelegere, în iubire de neam și Dumnezeu.

La mulți ani, dragi români, cu ocazia Zilei Limbii Române!

Fie ca harul lui Dumnezeu să vă ocrotească și să vă însoțească în limba sufletului nostru, de-a pururi românească!