Iată cum sună motivarea ministerului:
 
„Radiodifuzorii de mai multe ori au declarat public că, fiind întreprinderi mici și mijlocii, până în prezent nu au reușit să acumuleze sau să atragă mijloace financiare necesare pentru crearea multiplexelor regionale de televiziune digitală terestră. Totodată, o parte din radiodifuzori, care au obținut licențe de emisie pentru utilizarea capacității multiplexului A cu acoperire națională, au solicitat la fel din motive financiare Consiliului Coordonator al Audiovizualului să le fie extins termenul de începere a emisiei prin multiplex, până la data de 30 noiembrie 2017. Astfel, persistă riscul că aceștia, după sistarea la 31 decembrie 2017 a televiziunii analogice terestre vor fi nevoiți să se limiteze doar la emisia prin rețelele TV cablu, lipsind întregul auditoriu său de telespectatori de programele posturilor TV respective, recepționate anterior în format analog. Ca rezultat va fi diminuat pluralismul și diversitatea audiovizualului autohton, populația fiind lipsită astfel de mai multe surse de informație. O altă problemă o constituie asigurarea accesului la programe audiovizuale a familiilor defavorizate după sistarea emisiei în format analog. Programul privind tranziția de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 240 din 08.05.2015 prevede că aceste familii vor fi dotate gratuit cu convertoare pentru recepția semnalului TV digital, din contul bugetului de stat. Până la momentul actual, însă, această acțiune nu a fost realizată, deoarece suma necesară nu a fost identificată în bugetul statului pentru anii 2015-2017. Prezentul proiect de lege oferă telespectatorilor și radiodifuzorilor un termen suplimentar de încă doi ani și două luni pentru o pregătire eficientă a trecerii complete la televiziunea digitală terestră după sistarea emisiei în format analog. Punerea în aplicare a proiectului sus-menționat nu necesită cheltuieli suplimentare din Bugetul de Stat și nu afectează negativ activitatea de întreprinzător”.
 
Vitalie Boboc, șef-adjunct al Direcției politici în domeniul comunicațiilor din cadrul MEI, ne-a declarat că aceste motive au fost suficiente pentru amânarea termenului. Dânsul nu a știut însă să explice de ce televiziunile nu sunt capabile să suporte aceste costuri de trecere la televiziunea digitală. Mai mult, MEI nu a avut la bază un studiu care să explice problemele din domeniul audiovizualului și pe care să-și fundamenteze decizia. Cert este ca MEI nu cere nimic Guvernului. Nu are nevoie de bani mai mulți, dar nu are nevoie nici de o altă abordare sau de soluții. Doar de timp. Atât. De ce? O întrebare extrem de interesantă, cu explicații, care se ascund în peisajul nostru economic si politic. Dar mai ales politic.
 
Doar în ultima jumătate de an două posturi de televiziune au falimentat și au dispărut de pe piață. La începutul anului 2017, alte doua posturi TV au evitat  „la mustață” problemele financiare și încă nu și-au revenit în totalitate.  Controlul riguros al piețelor de publicitate si distribuție, monopolul total al holdingurilor aparținând lui Vlad Plahotniuc și Igor Dodon au sugrumat piața audiovizuală și au falimentat întreg audiovizualul. Cele două grupări absorb aproape 80 la suta din resursele pieței de publicitate. În condițiile în care piața de publicitate pe segmentul TV este estimată la circa 9 mln de euro nu este de mirare că televiziunile moldovenești nu sunt capabile să suporte cheltuieli de 6 mii de euro lunar pentru a accede în multiplexul național. Paradoxal, dar aceste argumente, aflate la suprafață, nu se regăsesc în motivarea MEI. Vitalie Boboc afirmă că responsabilitatea ministerului a fost una tehnică și nu a fost nevoie de un studiu de piață pentru a afla adevăratele motive ale incapacității posturilor TV de a opera această modificare de sistem. Problema asigurării liberei concurențe pe piață nu este nici ea o preocupare a MEI.  Lucrurile capătă o turnură anecdotică atunci  când aceeași problemă e abordată din alt unghi. Lipsa convertoarelor de semnal a fost a doua problemă pentru  trecerea la sistemul digital de difuzare a semnalului. MEI nu a cerut și nu cere ca în perioada următoare pe piața moldovenească să fie omologate doar aparatele de recepție TV în format digital. Argumentul este protecția liberei concurențe.  Lăsăm aici comentariile pe seama cititorilor, dar un lucru ar trebui să-l mai notăm - autoritățile au eșuat în crearea unei piețe libere a audiovizualului, astfel încât sunt direct responsabile de faptul că televiziunile nu își permit să achite pentru accesul în multiplexul digital.
 
În prezent, funcționează un singur multiplex național, cu o capacitate de 15 canale. În doar două luni, șase posturi TV au solicitat Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) amânarea începerii difuzării semnalului prin multiplex, iar încă două frecvențe  au fost scoase la concurs, dar nu au fost alocate din lipsă de solicitanți. În multiplex au rămas PRIME, CANAL 2, CANAL 3, PUBLICA, Moldova 1, Accent TV și TVR Moldova. Nici unul dintre argumentele Ministerului Economiei nu sunt suficient de serioase pentru amânarea trecerii la televiziunea digitală. Mai întâi, pentru că Republica Moldova a trăit o experiență similară în anii `80 ai secolului trecut, odată  cu trecerea de la frecvențele metrice la cele decimetrice, iar populația a știut să se descurce foarte bine. Tehnic, lucrurile nu sunt mai grave acum. Mai curând amânarea trecerii la televiziunea digitală ar putea crea probleme decât invers. Prima care va suferi va fi întreprinderea de stat Radiocomunicații, care nu va putea să-și recupereze investiția pentru construcția multiplexului. O altă mare problemă sunt interferențele în zonele limitrofe cu România și Ucraina, care pot cere sistarea emisiei în frecvențe analogice, iar Republica Moldova va trebui să se supună conform acordului semnat încă pe vremea lui Voronin. Cele  mai afectate vor fi posturile mici, care emit în aceste zone, și care au fost utilizate de Ministerul Economiei în argumentarea sa. Deci, posturile mici devin  victime sigure în orice situație. 

De ce, totuși, se cere amânarea trecerii la televiziunea digitală? Răspunsul este: anul 2018. Acesta este un an electoral. Pentru câștigarea alegerilor în Republica Moldova se face orice. Am trăit asta împreună de mai multe ori. Am cerut MEI să îmi prezinte un studiu de impact asupra pieței de distribuție tv. MEI nu are un asemenea studiu. Să trecem peste „amatorismul” ministerului și să presupunem, nu fără motive, că un asemenea studiu totuși există. Care ar fi concluziile acestuia? La mărirea numărului de distribuitori de servicii audiovizuale audiența se distribuie neuniform. Asta ar însemna că marii jucători de piață vor pierde din audiență. Cât? Asta deja e o problemă de calculare a riscurilor. Cum nimeni nu cunoaște care va fi reacția pieței, pentru că nimeni nu  a studiat-o în condiții de normalitate, calculele pot oferi o marjă de eroare foarte mare. Utilizarea televiziunii digitale fără restricții ar pune radiodifuzori „în condiții egale de piață” (am utilizat ghilimelele pentru că în RM oscilațiile sunt extrem de largi). Marele perdant ar deveni General Media Group și Partidul Democrat cu cele 4 canale ale lor cu acoperire națională. În an electoral ar fi sinucigaș să faci asta. Și atunci cel mai sigur este să conservi situația. Ca și culme a cinismului este că tocmai cei care au servit drept motiv pentru amendarea legii, tot ei  vor deveni și mari perdanți. Posturile mici de televiziune, care operează în zonele limitrofe și cetățeni vulnerabili, care vor gira pentru o guvernare care folosește audiovizualul pentru scopuri politice.

Ce ar trebui să facem? În mod cert, Republica Moldova trebuie să finalizeze procesul de trecere la televiziunea digitală. Este un moment ideal pentru regândirea  conceptuală a pieței audiovizuale. Și anume, pentru: