A sărit în sus de bucurie când a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru că se aștepta să fie condamnat la moarte pentru activitate antisovietică. I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că în închisoare a avut ocazia să cunoască cele mai luminate minți ale timpului, din spațiul sovietic, inclusiv pe disidentul rus, Alexandr Soljenițîn. În vârstă de 85 de ani, moș Ion Moraru de la Mândâc, ultimul dintre Arcașii lui Ștefan, este protagonistul reportajului realizat de colega noastră, Natalia Zaharescu.

După mai mult de 3 ore de mers cu mașina, străbătând aproape 200 de km de la Chișinău, iată-ne, în sfârșit, ajunși la Mândâc, raionul Dondușeni. Drumul a fost istovitor, dar incomparabil cu cel pe care l-a făcut Ion Moraru până în lagărul de detenție de pe râul Volga, acum 63 de ani. Intrăm în curtea mică de țară. Am sosit exact a doua zi după hramul localității, fapt pentru care suntem primiți ca niște oaspeți de vază.

Una dintre isprăvile arcașilor a fost scrisoarea trimisă lui Stalin, în care, cu naivitatea specifică vârstei, se relata despre nedreptățile comise de comuniști în Basarabia.

În 1950, împreună cu alți ortaci este arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare. Reacția tinerilor a fost, însă, una neașteptată.

În 1953, în lagărul de la Ekibastus, Kazahstan, Ion Moraru îl întâlnește pe Alexandr Soljenițîn.

În gulagurile din Siberia a avut de îndurat foame crâncenă și frig năprasnic, care i-au slăbit organismul, dar nu și spiritul combativ și ironic. Compunea versuri și le trimitea în Basarabie sovietizată, la Uniniunea Scriitorilor.