Este toamnă pe platoul înalt din Ammarnäs și se apropie primul îngheț. Este timpul ca păstorii să-și ducă renii în vale. Au mâncat bine în lunile lor de libertate. În fiecare toamnă - ca aici, în Västerbotten – oamenii din poporul Sami inspectează turmele, numărând nou-născuții și selectând animalele. Ca de obicei, renii aleargă de la stânga la dreapta. Dar în rest, lucrurile sunt diferite, notează sursa citată.

Malin Brännström face parte din generația mai tânără. Știe că astfel de episoade vor deveni curând istorie, pentru că în sălbăticia Laponiei, suprafețele de teren sunt tot mai rare.

Reni sacrificați pentru a face loc eolienelor

„Devine aglomerat aici. În curând, creșterea renilor nu va mai fi posibilă. Pur și simplu sunt prea multe părți implicate. E aproape imposibil în zilele noastre”, spune Malin Brännström.

Ideea este să menții în viață masculii doar o jumătate de an, păstrând câțiva pentru reproducere. Statul limitează constant dimensiunile turmelor, așa că membrii comunității Svaipa Gran trebuie să omoare mai mulți reni decât și-ar dori. E nevoie de tot mai mult teren pentru drumuri și parcuri eoliene.

„E greu de imaginat că aceste parcuri eoliene uriașe ar putea fi compatibile cu efectivele noastre de reni. E vorba de o industrie la scară largă, iar spațiul nostru se micșorează considerabil”, spune Malin Brännström

În drum spre coastă, la 230 de kilometri către est, întâlnim mai mulți reni, o vedere obișnuită în timpul toamnei.

Un parc eolian fără egal în Europa

Markbygden este un parc eolian fără egal în Europa. Este de două ori mai mare decât Stockholm-ul și furnizează 8% din energia electrică a Suediei. Scopul este construirea a 1.011 turbine eoliene. Cei din poporul Sami se tem că vor urma parcuri eoliene și mai mari de-atât.

„Atunci când am obținut permisul pentru Markbygden cu ani în urmă, turbinele de 200 de metri păreau foarte înalte, dar acum vorbim de înălțimi de peste 250 de metri”, arată Fredrik Bäcklund, reprezentant al parcului eolian.

Țelul este crearea unor turbine de 300 de metri, aproape la fel de înalte ca Turnul Eiffel. Vântul este cel mai bun la acea altitudine. La nivelul solului este surprinzător de puțin zgomot, așa că animalele nu sunt deranjate. Ofițerul de presă al parcului eolian a fost uimit când s-a oprit recent la baza unei turbine, cu un grup de vizitatori.

„Am văzut 20 de reni dormind sub un rotor. În general, animalelor sălbatice le place să stea sub turbinele eoliene, pentru că acolo sunt mai puține insecte, în special țânțari”, spune Tomas Riklund, ofițerul de presă al parcului eolian.