Domnule viceprim-ministru, care este acum situația în regiunea transnistreană, în contextul războiului din Ucraina?

Acum câteva zile, am vizitat comuna Cocieri, Molovata Nouă, unde am avut o întâlnire cu primarii de acolo. Este o zonă sensibilă, este cea mai izolată din platourile din zona de securitate. În ziua de 24 februarie, exista o oarecare stare de alertă în zona de securitate, dar și în general pe tot teritoriul Republicii Moldova, am fost cu toții surprinși de evenimentele foarte triste din țara vecină. Și cei care țin minte conflictul din 92, care sunt în preajma unui dosar conflictual încă nesoluționat, evident că aveau anumite angoase, anumite temeri. După care lucrurile au reintrat oarecum într-o nouă normalitate, pentru că nu mai este vorba despre o veche normalitate. În general nu se atestă probleme majore în zona transnistreană de ordin psihologic, de ordin economic, de securitate inclusiv. Sunt foarte multe, din păcate, știri false care circulă, incită spiritele. Este un lucru pe care trebuie să-l combatem, este un lucru foarte periculos, sunt alerte false (…) Repet: nu există nici un fel de semnale de alarmă care ar trebui să neliniștească populația din zona de securitate, cel puțin pentru moment astfel de semnale nu avem.

Preocuparea principală a cetățenilor este cea de securitate. Ne întrebăm cu toții dacă suntem în siguranță, având regiunea separatistă transnistreană. Au observat sau au informații autoritățile de la Chișinău despre anumite schimbări de retorică sau exerciții care ar avea loc în regiune?

Luni, 28 februarie, am avut o discuție cu negociatorul-șef de la Tiraspol. Cea mai mare parte a problemelor de securitate a fost legată de situația actuală: de deblocarea unor probleme care s-au creat în urma închiderii frontierei, probleme la vamă inclusiv, de transporturi, de refugiați. Bineînțeles, am făcut apel la calm și la abținere de la orice tip de mesaje, mai ales emise de oficiali. Am atras atenția colegilor de dialog, să spun așa, de la Tiraspol că este foarte important să ne abținem de la astfel de declarații, inclusiv miercuri este ziua de două martie și știm tradițional care este genul de mesaje care se lansează cu ocazia acestei zile dincolo de Nistru. Ar fi foarte util ca în această perioadă să temperăm zelul.

Ce au răspuns reprezentanții politici ai Tiraspolului la aceste îndemnuri ale autorităților constituționale de la Chișinău? Care este poziția exprimată în dialogul pe care l-ați avut?

Poziția e că sunt de acord că trebuie menținut dialogul, ne-au asigurat că nu există nici un fel de rele intenții pentru acest moment de dincolo, că sunt pure speculații, sperăm că așa este. La rândul meu, am reasigurat de faptul că Republica Moldova e hotărâtă să soluționeze problema transnistreană doar pe cale pașnică, astfel cum ne-am angajat pe parcursul mai multor ani prin diferite acorduri, protocoale, înțelegeri care au fost semnate. Este, fără îndoială, singura modalitate pentru a soluționa această problemă dureroasă și sensibilă pentru toți cetățenii Republicii Moldova, indiferent de care parte a Nistrului sunt. Referitor la careva manevre militare, în momentul de față astfel de lucruri nu sunt semnalate. Nu e domeniul meu de responsabilitate, dar din informațiile pe care le deținem, nu putem spune că există o stare de alertă militară în această parte.

O parte din refugiații din Ucraina înțelegem că ajung și în regiunea transnistreană. Ce se întâmplă cu aceștia? Vin ei, ulterior, pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale de la Chișinău?

Nu ne era foarte clar numărul celor care s-au refugiat prin punctele de trecere ale frontierei moldo-ucrainene. Inițial erau anumite speculații, pe diferite rețele sociale, că ar fi vorba de câteva mii, chiar zece mii. Nu am văzut aceste cifre în nici un raport oficial. Unul dintre subiectele discutate a fost anume numărul cetățenilor care s-au refugiat prin aceste puncte de trecere, dacă este nevoie de vreun ajutor pentru ei, pentru că ajutorul vine inclusiv prin intermediul instituțiilor internaționale, evident prin intermediul Chișinăului, folosind canalele diplomatice ale Republicii Moldova. Noi nu vrem să facem diferență între cei care s-au refugiat după criterii de cetățenie, cei care s-au refugiat trebuie tratați așa cum se cuvine conform convențiilor internaționale. Sunt responsabili de ei, indiferent de faptul dacă sunt în partea dreaptă sau în partea stângă a Nistrului. Totuși numărul care mi s-a oferit e substanțial mai mic decât cel estimat inițial. Puțin peste 4000 de persoane au traversat frontiera moldo-ucraineană pe acest segment central, în perioada 24-27 februarie. Cea mai mare parte a lor nu s-au reținut în zona transnistreană, deci au folosit-o doar pentru a tranzita. În momentul de față, numărul celor care au rămas în zona transnistreană este de ordinul câtorva sute. Există o tabără de refugiați, care am înțeles că este echipată cum se cuvine în apropiere de punctul de trecere de la Cuciurgan unde sunt vreo 200-300 de persoane. Cea mai mare parte s-au oprit la familii. Presiunea nu e atât de mare ca pe teritoriul controlat de autoritățile oficiale ale Republicii Moldova. Luni, ni s-a spus prin intermediul unui program internațional că ar fi vorba despre un mare grup de romi, despre o comunitate de romi, care s-a refugiat în zona transnistreană, folosind un punct de trecere, cred că Pervomaisk – Curciurgan. Ar fi vorba de peste 1000 de persoane, dar cei de la Tiraspol nu ne-au informat, deocamdată, despre acest lucru.