El a povestit în cadrul emisiunii Chișinău 580 cum casa sa părintească din satul Mălăiești, de dincolo de Nistru, a fost în pericol de mai multe ori:

”Dacă eu am venit în 1950 în Chișinău, timp de 30 de ani eu m-am visat acasă. Abia peste 30 de ani au pătruns întâmplări și momente din oraș. Acum, spre vârsta mea asta înaintată, iar acolo mă simt. Știi care e visul meu cel mai recurent? Că mi se dărâmă casa... ba vine un șuvoi de ploaie și lovește în pereți și se surpă pereții, ba vine un vânt mare și-mi ia acoperișul și rămâne casa descoperită... pentru că acea casă a mea era să fie distrusă de trei ori. O dată când a fost deportat bunelu în anii 30 când se făcea colectivizare, altă dată când tatăl meu a fost judecat și condamnat și casa confiscată, și a treia oară prin 1985, înainte de acea deschidere. Un președinte de soviet sătesc îmi spunea că am apartament la oraș și să vând casa sau mi-o vând ei... Iată că aici probabil visele mele au sursa, faptul că era mereu casa mea în pericol... Separatiștii au angajat fel de fel de tipi de ăștia cu băutura și-i ațâțau împotriva mea. Aruncau cu pietre în mine. Mi-au spart geamurile. Și am lăsat un geam așa, ca amintire. Au trecut vreo doi trei ani și au văzut că au fost amăgiți.”