Miniștrii de interne din cele patru state - Franța și Germania fiind principalele țări de destinație ale migranților, iar Italia și Spania principalele țări unde debarcă aceștia în Europa - au transmis propunerile lor într-o scrisoare adresată comisarilor europeni Margaritis Schinas și Ylva Johansson. Acești comisari au sarcina să elaboreze un ''nou pact asupra migrației și azilului'' în UE, promis de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Invocând faptul că ''o mână de state membre suportă o povară excesivă'' în ceea ce privește primirea migranților, în scrisoarea datată cu 9 aprilie cei patru miniștri cer o reformă care ''să creeze un mecanism constrângător pentru o distribuție echitabilă în funcție de criterii specifice, mai ales când un stat membru este supus unei presiuni disproporționate''.

Propunerea lor prevede totodată ca statele UE să poată recurge ''la alte măsuri de solidaritate decât relocarea'' migranților, dar aceasta trebuie ''să rămână o excepție, și numai din rațiuni motivate''. Astfel de măsuri, neprecizate în scrisoare, ar putea fi, conform AFP, contribuții financiare sau materiale.

Nu se știe însă când va prezenta oficial Comisia Europeană o reformă în această chestiune, incertitudine care, conform unui purtător de cuvânt comunitar, este determinată de actuala pandemie de coronavirus. Această pandemie a determinat Italia și Malta să-și închidă porturile pentru navele cu migranți, iar numeroase state membre ale spațiului Schengen au restabilit controalele la granițe.

La nivelul Uniunii Europene a fost adoptat în 2015 un mecanism al cotelor obligatorii de refugiați prin care urmau să fie redistribuiți 160.000 de migranți sosiți în Italia și Grecia. Dar la finalul celor doi ani cât s-a aplicat acest mecanism au fost redistribuiți în celelalte state ale UE numai 27.695 de migranți (19.244 din Grecia și 8.451 din Italia), mai puțin de 20% din ținta dorită de Bruxelles.

Cu toate acestea, Parlamentul European a votat favorabil în noiembrie 2017 o nouă inițiativă a Comisiei Europene privind instituirea unor cote obligatorii permanente și automate pentru relocarea în statele UE a tuturor refugiaților care ar ajunge în viitor în blocul comunitar, inițiativă ce cuprinde și sancțiuni împotriva țărilor care nu acceptă aceste cote, cum ar fi reducerea fondurilor europene.

Dar de atunci nu s-a mai avansat în acest plan care a provocat divergențe în interiorul UE, mai ales din cauza opoziției țărilor Grupului de la Vișegrad (Ungaria, Polonia, Republica Cehă și Slovacia), care acuză Bruxelles-ul și statele vest-europene că promovează o politică de încurajare a migrației ilegale și că le-au impus împotriva voinței lor cotele din 2015, pe care de altfel nicio țară din Grupul de la Vișegrad nu le-a aplicat, doar Republica Cehă și Slovacia primind mici grupuri de refugiați, 12 persoane prima și 16 cea de-a doua.

Sesizată de Comisia Europeană, Curtea de Justiție a UE (CJUE) a decis în luna februarie că Polonia, Ungaria și Republica Cehă au încălcat legislația UE prin respingerea cotelor de refugiați din 2015, decizie interpretată de Ursula von der Leyen drept un semnal important pentru viitorul politicii europene privind migrația.