În urmă cu 22 de ani, pe 21 decembrie 1989, scânteia Revoluției române a ajuns și la București. La o zi după ce Timișoara devenise primul oraș românesc liber de comunism, Capitala a dat ultima lovitură regimului totalitar. În această zi, Nicolae Ceaușescu a convocat o mare adunare populară, convins că va avea susținerea maselor mobilizate de nomenclaturiști și strunite de securiști. Nu a fost așa, mitingul s-a transformat într-o manifestație anticomunistă.

Peste 100.000 de bucureșteni au fost mobilizați în piața din fața Comitetului Central al PCR pentru a-l susține pe dictatorul care vroia să înfiereze evenimentele de la Timișoara. La mai puțin de un minut de la începutul discursului, Nicolae Ceaușescu a fost întrerupt de țipetele mulțimii.

Încercările ulterioare ale cuplului Ceaușescu de a recâștiga controlul mulțimii nu au avut efect. Transmisiunea directa de televiziune a fost întreruptă pentru aceste minute în care dictatorul și soția sa au încercat să refacă ordinea.

O mare parte a mulțimii a plecat pe străzi, în piață au rămas activiștii de partid, membrii gărzilor patriotice, militarii îmbrăcați în civil, oamenii cei mai fideli a dictatorului. După câteva minute, Nicolae Ceaușescu a reușit să-și continue discursul, promițând măriri de salarii și de pensii, apoi s-a întors în interiorul clădirii Comitetului Central.

Oamenii care au părăsit piața erau panicați, aruncau pe jos steagurile și pancartele cu lozinci. Foarte mulți dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieței Palatului, și au început să strige sloganuri anticomuniste și anticeaușiste. În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piața Kogălniceanu până în Piața Unirii, Piața Rosetti și Piața Romană. La căderea serii ei își ridicaseră baricade pentru a rezista atacurilor foțelor de represiune. Riposta acestora a fost una foarte dură, sute de bucurești fiind uciși și răniți în noaptea de adio a comunismului în România.

Audio: Relatează Valentin Buda