Într-o conferință de presă IPN, directorul executiv IDOM, Vanu Jereghi, a declarat că situația se îmbunătățește, dar mai este de lucru pentru a elimina cazurile de violare a drepturilor omului. Vanu Jereghi menționează că o persoană poate fi supusă prin constrângere tratamentului doar dacă există o decizie a instanței de judecată. Dar nu întotdeauna se respectă acest lucru. În Spitalul de Psihiatrie din Chișinău, anul trecut au fost în jur de șapte mii de internări. Aceasta în condițiile în care la nivel de țară sunt circa 50 de dosare cu sentințe de tratament forțat. „Restul internărilor ar trebui să fie de bună voie, ceea ce noi punem la îndoială, pentru că atunci când mergem în instituții toți spun că vor să plece acasă”, a spus Vanu Jereghi.

Doina Ioana Străisteanu, expertă în drepturile omului, a comunicat că în centrele de plasament temporar, numite mai devreme internate psiho-neurologice, sunt etaje și saloane cu regim închis, unde pacienții sunt izolație pentru anumite perioade. „Aceștia sunt lăsați în grija proprie. Mai mult, am observat și din declarațiile beneficiarilor că per parcursul aflării în aceste saloane izolate li se administrează și medicamente psihotrope, și nu întotdeauna la prescripția medicului psihiatru din centru”, a notat Doina Ioana Străisteanu. Ea a mai spus că beneficiarii acestor instituții se plâng că sunt bruscați, iar personalul instituției nu intervine în cazul conflictelor cu alți beneficiari.  

Nelea Panfil, coordonator de proiect Keystone Moldova, a menționat că rămâne o problemă faptul că un număr mare de persoane, cu diferite afecțiuni, sunt amplasate în același loc: persoane cu dizabilități intelectuale, cu dizabilități fizice, persoane din categoria geriatrică, adică cei care au peste 60 de ani. Angajații nu au abilități ca să facă față provocărilor, iar ca urmare sunt folosite frecvent măsuri restrictive. Persoanele internate au oportunități limitate. „O parte din beneficiari, care au dorință și abilități, merg în localitate să muncească. Dar și aici uneori se confruntă abuzuri, pentru că acești oamenii nu știu să calculeze bani, pentru că nu există activități de instruire, iar unii dintre ei nu au făcut niciodată școală”, menționează Nelea Panfil. În cadrul monitorizării au fost descoperite dosare incomplete, oameni care nu au acte de identitate. „Am văzut copii cu autism care sunt aduși la tratament în secții psihiatrice, unde stau în saloane cu supraveghere riguroasă și nu au acces nici la educație, nici la activități, nici alte forme de terapie” a mai spus Nelea Panfil.

Psihoterapeutul Arcadie Astrahan, director de programe la Centrul comunitar de Sănătate Mintală Botanica, s-a referit la indicele mortalității în instituțiile de profil, menționând că acesta este cu mult mai scăzut decât în rândul populației generale. Chiar dacă această instituție se numește „de fete”, majoritatea rezidentelor sunt persoane adulte, cea mai în vârstă fiind de aproape 60 de ani. Cât ține de disponibilitatea specialiștilor, la acest capitol se atestă un deficit, mai ales de psihiatri. Și acest lucru este caracteristic atât spitalelor, cât și instituțiilor rezidențiale.