Microbiologii Justin Radolf și Melissa Caimano, de la UConn Health, au început să analizeze genetica bacteriei care dă sifilis (T. pallidum) colectată de la pacienți din Columbia, dar și mostre oferite de colaboratori de la San Francisco și Cehia. Astfel, aceștia au observat că microorganismele erau extrem de similare, fără ca multe gene să difere, relatează Medical Xpress.

Lipsa numeroaselor mutații a făcut ca un vaccin să fie posibil, datorită previzibilității bacteriei. De obicei, bacteriile „trec prin mutații pentru a evita sistemul imunitar”, a precizat Radolf.

Echipa a folosit un program de modelare computerizată pentru a vedea ce proteine produc acestea și dacă se dezvoltă într-o membrană protectoare. Apoi, cercetătorii au creat proteinele și le-au testat în condiții reale, atacându-le cu anticorpi. A reieșit că aceștia din urmă se atașau de membrana externă a bacteriei T. pallidum care rămânea intactă.

Ultimul pas a fost de a analiza codul genetic al bacteriei pentru a găsi genele de la baza proteinelor din membrana externă care nu se schimbă niciodată. „Vrei cel mai bun candidat de proteină din membrana externă pentru un vaccin, cea care variază cel mai puțin”, a precizat Melissa Caimano.

Cercetătorii au găsit aceste proteine, iar următoarea etapă a studiului este un experiment în care vor imuniza iepurii pentru a demonstra funcționalitatea vaccinului. De asemenea, aceștia iau în considerare și tratarea diferitelor tipuri de sifilis.

Noua abordare, de a ataca bacteria în punctele slabe, folosindu-se de incapacitatea unor gene de a suferi mutații, poate fi esențială pentru sănătate și siguranța multor persoane. Boala cu transmitere sexuală poate avea consecințe grave. Sifilisul este a doua cea mai mare cauză în pierderea sarcinilor și, netratat, poate cauza atac cerebral, demență și alte boli neurologice.

Sursa: Descoperă