Aceasta este o consecință a precesiunii, deplasare lentă și în sens retrograd a punctelor echinoxiale pe ecliptică, un efect ce constă într-o “clătinare” a Pământului în timpul mișcării de rotație în jurul propriei axe, sub influența atracției gravitaționale a Soarelui și a Lunii, potrivit theguardian.com.

Scurtarea cu aproximativ 30 de secunde anual a primăverii este o consecință a precesiunii, dar cei mai mulți oameni nu vor observa nicio modificare în timpul vieții, potrivit cercetătorilor. Oamenii de știință spun că scurtarea duratei primăverii este, în principal, o consecință a modului în care axa Terrei se clatină extrem de încet. Mișcarea este asemănătoare parțial cu cea a unui titirez, a cărui axă de rotație nu rămâne stabilă mereu în timpul rotirii, ci se înclină și descrie, la fiecare câteva secunde, un cerc, cu unul dintre capete, în timp ce celălalt rămâne fix.

În cazul Terrei, acest efect de precesiune durează circa 26.000 de ani per ciclu. Nu există însa motive de îngrijorare pentru că efectul creșterii duratei unor anotimpuri și al scurtării altora nu devine sesizabil de-a lungul a mii de ani. Potrivit calculelor specialiștilor, cea mai scurtă primăvară va fi undeva în jurul anului 6.430.

Potrivit unui tabel întocmit de Larry Gerstman, astronom amator din New York, în 2015, vara va fi cel mai lung anotimp din punct de vedere astronomic, cu o durată de 93,65 de zile, urmat de primăvară, cu 92,76 de zile, de toamnă, cu 89,84 de zile, și de iarnă, cu 88,99 de zile. Analizând cifrele obținute în urma calculelor pentru durata anotimpurilor din anul 3000 (primăvara – 91,97 zile, vara – 93,92 zile, toamna – 90,61 zile și iarna – 88,74 zile), se observă clar că peste circa o mie de ani, în emisfera nordică, primăvara și iarna se scurtează, iar vara și toamna durează mai mult, informează Rador.