Deși oamenii de știință știu despre existența acestui continent de câteva decenii, abia în ultimii ani Zealandia a fost recunoscută public ca fiind cel mai tânăr, cel mai mic și mai subțire continent, în cea mai mare parte scufundat.

La un moment relativ scurt din istoria Pământului, suprafața sa extinsă s-a aflat deasupra valurilor, animalele și plantele de pe el ajungând până în Noua Caledonie și estul Australiei.

Majoritatea grupurilor de dinozauri, inclusiv falnicii titanozauri, au cutreierat peisajul său de joasă altitudine, lipsit de munți.

Astăzi, 94 de procente din Zealandia se află sub apă - și dacă oceanele ar fi drenate, s-ar putea observa că se extinde pe circa 4,9 milioane de kilometri pătrați în Pacificul de Sud.

Însă, hărțile noi, publicate recent de GNS Science, alături de un nou site web interactiv intitulat ''E Tuhura - Explore Zealandia'', oferă ocazia de a-l explora în detaliu.

Când vastul supercontinent Gondwana s-a despărțit în cinci fragmente de dimensiuni continentale, au fost create America de Sud, Africa, Antarctica, India și Australia, dar și Zealandia. Acest eveniment a avut loc progresiv, în urmă cu 150 până la 50 de milioane de ani, oarecum ca un puzzle în sens invers, după cum scrie The New Zealand Herald.

Intervalul de timp în care a avut loc separarea Zealandiei de Gondwana, și în final scufundarea sa în ocean, a fost revizuit pe măsură ce noi dovezi geologice au ieșit la iveală. Acest lucru a indicat faptul că timp de cel puțin 400 de milioane de ani, până în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, Placa Pacificului s-a aflat sub marginea estică a Gondwana. Sedimentele s-au acumulat de-a lungul marginii continentului unde s-au sfărâmat și s-au deformat în timp ce erau înghesuite de plăcile de coliziune.

În urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, situația tectonică s-a schimbat din nou, iar Gondwana s-a întins și s-a fragmentat, astfel desprinzându-se în cele din urmă un fragment mare, care a devenit Zealandia. În prima etapă, acesta s-a aflat la suprafață, însă s-a scufundat treptat - pe măsură ce Marea Tasmaniei a crescut - și a continuat să se subțieze până când, în urmă cu aproximativ 25 de milioane de ani, cea mai mare parte a sa a fost înghițită de ape.

Dacă întreaga suprafață a Zealandiei a fost acoperită complet de ape este un subiect mult timp dezbătut de oamenii de știință, însă dovezi fosile și enigme vii, precum reptilele tuatara și copacul kauri, sugerează că unele mici insule din Zealandia au supraviețuit marii scufundări.

Și chiar dacă doar 1% din Zealandia a rămas deasupra apelor, acesta ar reprezenta peste 2.500 de kilometri pătrați - o suprafață de peste o mie de ori mai mare decât cea a Stephens Island, unde trăiesc în prezent peste 30.000 de tuatara, au precizat oamenii de știință.

Studierea Zealandei din prezent a fost dificilă deoarece cea mai mare parte a acesteia se află la peste un kilometru sub ape. ''Aceste hărți reprezintă un punct de referință științific - dar sunt mai mult decât atât'', a declarat geologul Nick Mortimer, unul dintre autorii studiului publicat de GNS Science, citat de EFE. ''Ele sunt o modalitate de a comunica munca noastră colegilor, părților interesate, profesorilor și publicului. Am realizat aceste hărți pentru a oferi o imagine exactă, completă și actualizată a geologiei Noii Zeelande și a zonei de sud-vest a Pacificului'', a precizat specialistul adăugând că aceste hărți ''oferă un context nou în care poate fi explicat și înțeles locul în care se află vulcanii din Noua Zeelandă, granița plăcilor și bazinele sedimentare".

Conducătorul programului, Vaughan Stagpoole, a precizat că site-ul - data.gns.cri.nz/tez - oferă modul perfect în care utilizatorii pot explora aceste date din casele lor.